Impactul desfășurării a 17.000 de soldați americani în Orientul Mijlociu
Dacă președintele Trump va da undă verde, SUA ar putea desfășura în curând peste 17.000 de soldați terestri la porțile Iranului. Această cifră este mult sub cea necesară pentru o invazie pe scară largă, dar trupele ar putea ocupa teritorii strategice, asigura stocurile de uraniu ale Teheranului sau cuceri o insulă, conform informațiilor din Wall Street Journal.
Pentagonul ia în considerare trimiterea a încă 10.000 de soldați de infanterie în Orientul Mijlociu, în timp ce Trump analizează posibilitatea unor negocieri de pace cu Iranul. Aceștia s-ar alătura celor aproximativ 5.000 de pușcași marini și 2.000 de parașutiști din Divizia 82 Aeropurtată, care au primit deja ordin de deplasare în regiune. Trupele suplimentare ar include probabil infanterie, vehicule blindate și sprijin logistic. Comparativ, în martie 2003, SUA au desfășurat 150.000 de trupe pentru invazia Irakului, o țară mult mai mică decât Iranul.
Evaluarea situației actuale
Trump nu a ordonat armatei să trimită trupe americane pe teren în Iran, conform oficialilor actuali și foști. Secretarul de stat Marco Rubio a declarat că nu crede că trupele vor fi necesare, afirmând că obiectivele pot fi atinse fără trupe terestre. Totuși, el a adăugat că Trump „trebuie să fie pregătit pentru multiple situații de urgență”.
Trump a exprimat speranța că conflictul poate fi rezolvat prin diplomație și a cerut Iranului să accepte cerințe dure, inclusiv predarea stocului de uraniu îmbogățit. Iranul, însă, a respins aceste propuneri, iar concentrarea de trupe ar putea oferi SUA un avantaj, pregătindu-se pentru acțiuni mai decisive în cazul în care diplomația eșuează.
Posibile misiuni și riscuri
Dacă Trump ordonă desfășurarea, trupele ar putea ocupa locații strategice, cum ar fi insulele de pe coasta de sud a Iranului sau porțiuni ale litoralului. Acestea ar putea asigura controlul asupra celor 440 de kg de uraniu îmbogățit, pe care Iranul le-ar putea folosi pentru a construi arme nucleare. Totuși, fiecare dintre aceste misiuni ar fi complexă și periculoasă.
Forțele americane ar putea viza insulele din jurul „cotului” Strâmtorii Hormuz, inclusiv Abu Musa, Tunbul Mare și Tunbul Mic. Navele americane ar trebui să treacă prin apele înguste și puțin adânci ale strâmtorii, flancate de forțele iraniene, iar rachetele antinavale ar putea reprezenta o amenințare serioasă.
Provocările unei desfășurări
Odată ajunse pe teren, forțele americane ar trebui să se apere împotriva amenințărilor variate, inclusiv rachete și drone iraniene. Insula Kharg ar necesita apărare aeriană robustă, iar o forță de 17.000 de soldați nu ar fi suficientă pentru a menține controlul pe termen lung. În timpul invaziei Irakului din 2003, SUA au desfășurat două divizii ale Armatei și Marinei, cu un număr total de soldați mai mare decât cel planificat pentru Iran.
Generalul în rezervă Joseph Votel a subliniat că securizarea stocurilor de uraniu îmbogățit ar fi o misiune extrem de complexă, iar operațiunea ar putea dura de la câteva zile la o săptămână. Este esențială prezența echipamentelor de excavare și a forțelor de operațiuni speciale pentru a gestiona materialele nucleare.
Concluzie
Chiar dacă trupele terestre suplimentare nu vor intra niciodată în Iran, amenințarea desfășurării lor ar putea servi ca o pârghie strategică. Votel a menționat că există o componentă informațională importantă în acest sens, subliniind că președintele are opțiuni disponibile în această direcție.
