Impactul crizei petroliere în Iran
După ce SUA și Israelul au început atacurile militare asupra Iranului pe 28 februarie, piețele petrolului și gazelor naturale au fost cuprinse de haos, iar prețurile energiei au crescut vertiginos. Prețurile petrolului Brent sunt cu 20% mai mari decât la sfârșitul lunii februarie, crescând de la aproximativ 70 de dolari pe baril la sfârșitul lunii februarie la peste 100 de dolari, înainte de a scădea la aproximativ 90 de dolari pe 10 martie. Principalul motiv al scăderii a fost anunțul lui Donald Trump, care a declarat că războiul se va termina „foarte curând”.
Scăderea prețurilor petrolului amintește de evenimentele care au urmat tarifelor din aprilie 2025, când piețele bursiere au scăzut brusc, dar au crescut din nou după suspendarea tarifelor. Dacă războiul se apropie de sfârșit, piețele ar putea avea dreptate să înceapă să scadă prețurile, dar există o rezervă în ceea ce privește optimismul. Războiul nu este la fel ca tarifele – administrația SUA poate impune și suspenda tarifele, dar, dacă Iranul respinge condițiile pentru încheierea conflictului, acesta va continua.
Rămâne neclar când producția din Orientul Mijlociu și ruta vitală de transport maritim din Strâmtoarea Hormuz, prin care trece 20% din petrolul mondial, vor reveni la normal. Acest lucru reprezintă un motiv major de îngrijorare în Europa, care depinde în mare măsură de sursele de energie importate.
Afectarea Europei de șocurile petroliere
Creșterea prețurilor petrolului are un efect direct și imediat asupra consumatorilor și producătorilor. Consumatorii se confruntă cu o creștere instantanee a prețurilor la benzină și energie, iar producătorii se confruntă cu creșterea costurilor de producție și livrare a mărfurilor. UE importă cea mai mare parte a petrolului și gazelor sale, ceea ce înseamnă că, pe lângă creșterea prețurilor, accesul și aprovizionarea pot fi limitate de războiul din Orientul Mijlociu.
Pe de altă parte, Europa a înregistrat o scădere constantă a consumului total de energie și o creștere a producției de energie din surse regenerabile. Răspândirea mașinilor electrice și hibride protejează mulți consumatori de impactul imediat al creșterii prețurilor. Diversitatea surselor de energie și tehnologiile mai eficiente înseamnă că europenii sunt mai bine protejați decât în timpul crizei petroliere din anii 1970. Totuși, unele țări și industrii vor fi mai afectate decât altele.
Principalele economii ale UE – Germania, Franța, Italia și Spania – vor fi cele mai interesate de controlul creșterii prețurilor de vânzare cu amănuntul ale petrolului. Transportul rutier reprezintă aproximativ jumătate din consumul de petrol, iar industriile cu consum ridicat de energie includ industria chimică, cea a hârtiei și cea a oțelului.
Ce măsuri poate lua Europa?
În februarie 2022, invazia Rusiei în Ucraina a perturbat aprovizionarea cu gaze a continentului, determinând creșterea prețurilor la energie electrică. Banca Centrală Europeană (BCE) și Comisia Europeană au implementat măsuri pentru a ajuta cetățenii UE în timpul crizei energetice. După un șoc petrolier, atât inflația, cât și șomajul tind să crească, ceea ce reprezintă o dilemă pentru orice bancă centrală.
BCE a optat să crească ratele dobânzilor de la -0,5% în iulie 2022 până la 4% în septembrie 2023 pentru a controla inflația, care atingea 9% în iunie 2022. Acum, cu ratele dobânzilor la 2%, BCE se confruntă cu decizii dificile între controlul inflației și protejarea locurilor de muncă.
Comisia Europeană și guvernele naționale dispun de mijloace mai directe pentru a face față șocului petrolier. În timpul crizei energetice din 2022-2023, Comisia a lansat inițiative pentru stabilizarea prețurilor la energie, inclusiv recomandări pentru reducerea consumului de energie. Introducerea plafoanelor de preț și a măsurilor pentru ajutorul direct al cetățenilor reprezintă aspecte esențiale.
Guvernele au opțiunea de a contracta împrumuturi pentru a finanța subvenții, dar aceasta este o opțiune mai puțin viabilă acum, datorită ratelor dobânzilor globale mai mari. Multe țări din UE, inclusiv Franța, Italia și Spania, au o datorie publică care depășește 100% din PIB-ul lor. UE se confruntă cu un risc real de recesiune, iar modul în care guvernele naționale abordează criza în lunile următoare va determina traiectoria economică a continentului.
