Împărțirea locuinței în cazul divorțului
Un scenariu frecvent întâlnit în familiile din România este vânzarea unei proprietăți dobândite de un soț înainte de căsătorie pentru a achiziționa o locuință mai mare, utilizând economiile comune ale cuplului. În cazul divorțului și al partajului, apare întrebarea cum se împarte această nouă casă și ce sumă revine fiecăruia dintre soți. Legislația civilă românească contrazice mitul conform căruia bunurile achiziționate în timpul căsătoriei sunt împărțite automat pe jumătate, oferind soluții proporționale cu aportul real al fiecărei părți.
De exemplu, o femeie a întrebat pe un grup de consultanță juridică: „Eu și soțul meu am cumpărat o casă cu banii obținuți din vânzarea unei case pe care el o avea dinaintea căsătoriei, dar și cu cei economisiți de amândoi în timpul căsătoriei. Cum se împarte imobilul în caz de divorț?”.
Ce spune legea despre banii proveniți din vânzarea unei locuințe proprii
Potrivit Codului civil, bunurile dobândite înainte de căsătorie rămân, în principiu, proprietatea exclusivă a celui care le-a cumpărat. Articolul 340 litera g) din Codul civil prevede că bunuri proprii sunt inclusiv sumele de bani care înlocuiesc un bun propriu. Astfel, banii obținuți din vânzarea unui apartament deținut înainte de căsătorie nu devin automat bunuri comune, chiar dacă sunt folosiți pentru achiziționarea unei alte locuințe.
Situația devine mai complexă atunci când suma este completată cu economiile realizate de ambii soți în timpul căsătoriei. Articolul 339 din Codul civil stabilește că bunurile dobândite în timpul comunității legale sunt bunuri comune, însă această regulă trebuie analizată împreună cu excepțiile privind bunurile proprii.
Cum se împarte casa dacă unul dintre soți a contribuit cu bani proprii
Luând un exemplu concret, să presupunem că unul dintre soți a vândut apartamentul deținut înainte de căsătorie pentru 80.000 de euro și a adăugat 40.000 de euro din economiile comune pentru a cumpăra o casă. La un eventual partaj, dacă se dovedește că cei 80.000 de euro provin din patrimoniul propriu și că economiile comune sunt o contribuție egală, o posibilă modalitate de calcul ar fi: primul soț ar beneficia de 80.000 de euro plus jumătate din economiile comune, adică 20.000 de euro, iar celălalt soț ar primi cealaltă jumătate, respectiv 20.000 de euro.
Astfel, procentajul ar fi de aproximativ 83,33% pentru primul soț și 16,67% pentru celălalt. Este important de menționat că aceste procente sunt doar un exemplu orientativ, iar în funcție de probe și de actele încheiate, se pot stabili cote diferite.
Ce au stabilit instanțele în cazuri asemănătoare
Practicile judiciare confirmă importanța provenienței banilor investiți în locuința familiei. De exemplu, în Decizia civilă nr. 727 din 24 noiembrie 2015 a Tribunalului Bacău, instanța a analizat un litigiu în care unul dintre soți vânduse un apartament pentru 30.000 de euro, iar banii au fost utilizați pentru construirea unei case. Judecătorii au luat în considerare modul în care fusese achitat creditul pentru apartamentul inițial, stabilind că o parte din obligațiile aferente achiziției fuseseră achitate înainte de căsătorie.
Hotărârea a subliniat importanța documentelor care dovedesc proveniența și utilizarea banilor, iar recunoașterea unei părți a imobilului ca bun propriu presupune formularea unei cereri în acest sens.
Ce dovezi sunt necesare și cine poate păstra locuința
Soțul care solicită recunoașterea banilor proprii trebuie să prezinte documente care demonstrează proveniența acestora și utilizarea lor pentru achiziționarea noii case, precum contractul de achiziție a primei locuințe, contractul de vânzare, extrasele bancare și documentele privind plata noii locuințe.
Dacă foștii parteneri ajung la o înțelegere, partajul poate fi realizat la notar. În caz contrar, instanța va stabili drepturile fiecăruia. Casa poate fi atribuită unuia dintre soți, cu obligația de a-i plăti celuilalt o sumă de bani corespunzătoare drepturilor stabilite la partaj. Dacă atribuirea nu este posibilă, se poate ajunge la vânzarea imobilului și împărțirea prețului.
Casa nu se împarte automat în două părți egale
În concluzie, în cazul în care unul dintre soți a investit bani proveniți din vânzarea unei locuințe deținute înainte de căsătorie, această contribuție poate influența semnificativ rezultatul partajului. Legea nu impune împărțirea obligatorie în proporție de 50%-50%, ci se iau în considerare proveniența sumelor, dovezile privind utilizarea lor și circumstanțele specifice ale achiziției.
