Importanța istoriei în bacalaureat: o privire asupra extremismului în România contemporană
Propunerea ca bacalaureatul anului 2030 să fie fără materia istorie la profilurile filologie și vocațional a atras numeroase critici din mediul universitar. Facultatea de Istorie din cadrul Universității din București și-a exprimat, printr-un memoriu oficial adresat Ministerului Educației și Parlamentului României, dezacordul profund față de noua structură a examenului de Bacalaureat, care ar urma să fie organizat în sesiunea din 2030 pentru elevii care intră în clasa a VIII-a în toamna lui 2026. Disciplina istorie și-ar pierde statutul de materie obligatorie de examen pentru elevii de la profilul umanist (specializarea Filologie) și pentru cei de la profilul vocațional. Reprezentanții facultății consideră „de neînțeles” cum absolvenții de Filologie ar putea finaliza liceul fără o probă scrisă la Istorie, disciplină care reprezintă nucleul dur al educației umaniste europene.
Aceștia avertizează că eliminarea acestei probe va duce la devalorizarea profilului și va priva elevii de contextul critic și factual necesar pentru a înțelege evoluția societății. Conform memoriului, Istoria nu înseamnă doar memorarea unor date, ci este un instrument esențial pentru dezvoltarea discernământului și a spiritului civic. Într-un context global marcat de „fake news”, propagandă și extremism, privarea tinerilor de o evaluare serioasă a cunoștințelor istorice îi lasă vulnerabili în fața manipulării sociale.
Contradicții legislative și practici europene
Comunitatea academică punctează o contradicție flagrantă în politicile educaționale actuale. Deși recent au fost introduse în trunchiul comun discipline obligatorii precum „Istoria evreilor. Holocaustul” sau „Istoria comunismului din România”, noua structură a Bacalaureatului pare să eludeze relevanța acestui domeniu. Decizia plasează România în opoziție cu majoritatea statelor Uniunii Europene, unde istoria are un rol strategic și beneficiază, de regulă, de minimum două ore pe săptămână în trunchiul comun. „O «Românie Educată» nu poate fi construită prin restrângerea cunoașterii propriului trecut și prin eliminarea spiritului critic din cadrul examenelor naționale fundamentale”, concluzionează documentul semnat de comunitatea academică a Facultății de Istorie.
Antecedentele
Problema restructurării Bacalaureatului s-a pus oficial odată cu pachetul de legi „România Educată”. În variantele inițiale ale proiectelor de lege, s-a dorit introducerea unui „Bacalaureat unificat” sau trunchiat. Inițial, s-a propus o probă scrisă unică din „științe” pentru profilul uman și o probă unică de „umanioare” (istorie, geografie, socio-umane comprimate) sub formă de grilă pentru profilul real. Societatea civilă și profesorii au criticat dur faptul că Istoria își pierde statutul de probă scrisă de sine stătătoare, fiind „diluată” într-un test general.
Forma finală adoptată prin Legea Învățământului Preuniversitar nr. 198/2023 a stabilit că prima generație care va da un Bacalaureat complet modificat va fi generația 2030 (cei care intră în clasa a IX-a în toamna anului 2026). Legea 198/2023 lasă însă detalierea disciplinelor exacte în seama ordinelor de ministru, ceea ce a deschis cutia Pandorei. „În 2023, când au fost aprobate legile educației, încă de atunci s-a vorbit de noile planuri-cadru și de viitoarea structură a bacalaureatului. Noi și atunci am atras atenția asupra faptului că istoria este scoasă de la bacalaureat”, explică decanul Facultății de Istorie de la Universitatea din București, Matei Gheboianu.
Potrivit decanului, schimbarea esențială a fost pusă în practică odată cu noile ordine de ministru, care stipulează că, la profilurile filologie și vocațional, „la proba a doua, la care până acum era obligatorie Istorie, nu mai va fi o probă obligatorie cu o singură materie, ci vor fi mai multe opțiuni.” Gheboianu subliniază că efectele unei asemenea decizii vor fi vizibile în timp și vor afecta raportarea tinerilor la democrație și la trecutul recent.
Eliminarea istoriei și tendințele extremiste
Unul dintre argumentele centrale invocate este că lipsa unei educații istorice solide favorizează confuzii grave în rândul noilor generații. Matei Gheboianu observă „o pondere destul de însemnată pentru zona nostalgiei comuniste”, deși este vorba despre tineri născuți spre finalul anilor 2000. De asemenea, se observă o „vizibilitate” a extremei drepte și a figurilor istorice controversate, precum Corneliu Zelea Codreanu și Ion Antonescu.
Daniela Popescu, lector universitar, a identificat o tendință îngrijorătoare în rândul tinerilor, care devin nostalgici după regimuri totalitare pe care nu le-au trăit, influențați de mediul online. Această simpatie se extinde și către figuri istorice controversate, observându-se o „tendință de a banaliza morțile pe care ei le-au cauzat.” Popescu critică viziunea Ministerului Educației, care prioritizează formarea viitorilor angajați în detrimentul formării cetățenilor.
Mitul memorării vs. gândirea critică
O justificare frecventă pentru eliminarea istoriei este ideea că examenul de bacalaureat ar încuraja doar memorarea mecanică. Daniela Popescu contrazice această percepție, afirmând că problema nu este disciplina, ci programa. Asistentul universitar Adrian Herța subliniază că istoria ar trebui să cultive gândirea critică și analiza, nu doar memorarea de evenimente și date.
Diminuarea relevanței Istoriei este văzută ca o decizie decuplată de realitatea complexă a secolului XXI, iar Daniela Popescu avertizează că o societate cu o cultură istorică precară riscă să devină mai vulnerabilă la manipulare și forme toxice de rău, precum dictatura și violența.
