Imunitatea „păstrează amintiri” despre obezitate mult timp după pierderea în greutate
Excesul ponderal poate avea efecte care persistă mult timp după revenirea la o greutate normală, influențând modul în care funcționează organismul. Un studiu de amploare arată că aceste efecte nu dispar imediat odată cu scăderea în greutate și pot continua să influențeze sănătatea pe termen lung.
Persoanele care trăiesc cu obezitate „înregistrează” o memorie a excesului ponderal la nivelul sistemului imunitar, ceea ce poate menține riscul de boli asociate chiar și la ani după slăbit. Această concluzie provine dintr-un studiu desfășurat pe parcursul a zece ani, publicat în revista EMBO Reports. Cercetarea a fost realizată de o echipă europeană condusă de specialiști de la Universitatea din Birmingham, în colaborare cu NIHR Biomedical Research Centre: Birmingham.
Studiul a evidențiat că un tip de celule imune, numite limfocite T helper (CD4+), păstrează o memorie de lungă durată a obezității. Această memorie apare prin metilarea ADN-ului, un proces prin care se adaugă „etichete” chimice pe ADN în interiorul celulelor imune. Aceste modificări pot persista între cinci și zece ani după scăderea în greutate. Efectul acestor modificări poate perturba funcții obișnuite ale sistemului imunitar, inclusiv eliminarea reziduurilor celulare și reglarea proceselor de îmbătrânire imună. Astfel, persoanele care au slăbit pot rămâne expuse riscului de boli asociate obezității, chiar și după atingerea unei greutăți normale.
Pentru a analiza impactul obezității, cercetătorii au studiat celule imune din mai multe grupuri de participanți: persoane cu obezitate tratate cu injecții pentru scădere în greutate, pacienți cu sindrom Alström (o boală genetică rară caracterizată prin obezitate instalată precoce), participanți incluși într-un program de exerciții fizice de zece săptămâni și pacienți cu greutate normală sau cu obezitate supuși intervențiilor chirurgicale de protezare a șoldului sau genunchiului. De asemenea, au fost analizate modele experimentale pe șoareci hrăniți cu o dietă bogată în grăsimi și probe de sânge de la voluntari sănătoși pentru a înțelege mecanismele implicate în dereglarea imunitară asociată obezității.
Rezultatele sugerează că scăderea în greutate pe termen scurt nu reduce imediat riscul unor afecțiuni asociate obezității, inclusiv diabetul zaharat de tip 2 și anumite tipuri de cancer. Menținerea pe termen lung a unei greutăți reduse ar putea permite estomparea treptată a acestei „memorii” a obezității, proces estimat între cinci și zece ani.
Studiul indică și posibile direcții terapeutice pentru accelerarea acestui proces, cum ar fi utilizarea unor medicamente deja existente, precum inhibitorii SGLT2, care au arătat efecte în reducerea inflamației și în eliminarea celulelor îmbătrânite prin mecanisme imune. Analiza a identificat două mecanisme prin care aceste modificări afectează limfocitele T helper: autofagia și senescența imună. Autofagia reprezintă procesul prin care celulele își degradează propriile componente pentru a elimina reziduurile, iar senescența imună descrie îmbătrânirea sistemului imunitar.
Cercetătorii consideră că aceste procese sunt influențate de „etichetele” de pe ADN, ceea ce contribuie la disfuncția imună observată în obezitate. Studiul subliniază că obezitatea este asociată cu modificări epigenetice persistente, care influențează comportamentul celulelor imune, având implicații asupra riscului de boală și asupra recuperării pe termen lung. Rezultatele oferă o mai bună înțelegere a mecanismelor moleculare care pot contribui la reapariția obezității și evidențiază dificultățile în menținerea pe termen lung a scăderii în greutate.
