Informații esențiale din caz: torsionarea evenimentelor în cazul părinților care și-au răpit copiii de la DGASPC Constanța și au agresat personalul
Andrei Alexandru Sârbu și Sibel A. au fost condamnați, pe fond, pentru lipsire de libertate în mod ilegal, el având și fapte de lovire sau alte violențe și amenințare. Pe 17.04.2025, Judecătoria Constanța l-a condamnat pe Sârbu la 5 ani, 7 luni și 20 de zile de închisoare, iar pe Sibel A. la 5 ani. La apel, pe 18.12.2025, Curtea a schimbat radical pedeapsa, existând o diferență mare între pedeapsa inițială și cea definitivă. Ambii au fost achitați pentru acuzațiile de lipsire de libertate în mod ilegal, întrucât aceștia aveau drepturile părintești suspendate. Totuși, Sârbu a fost condamnat la 1 an și 6 luni de închisoare în regim de detenție. Decizia este definitivă.
În data de 10.04.2024, în jurul orei 11:00, Sârbu și Sibel A. au mers la sediul DGASPC din Faleză Nord pentru a-și vizita copiii, trei la număr, care erau instituționalizați. Minorii, cu vârste între 1 și 5 ani, aveau drepturile părintești suspendate. Când au ajuns, cei doi au luat copiii cu forța și i-au introdus într-un autoturism marca Dacia Logan, plecând rapid de la fața locului.
În timpul incidentului, Sârbu și Sibel A. au lovit cu pumnul o femeie din incinta centrului, cauzându-i suferințe fizice și tulburând ordinea publică. De asemenea, au amenințat-o cu acte de violență. După ce au părăsit locul, au lovit cu mașina un bărbat, soțul femeii agresate, care încerca să îi oprească. Acesta a avut nevoie de 1-2 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal.
Autoritățile au declanșat cercetările, iar cei doi au fost depistați și trimiși în judecată pe 30.04.2024. Pe 17.04.2025, au fost condamnați, Sârbu primind 5 ani, 7 luni și 20 de zile de închisoare, iar Sibel A. 5 ani. La apel, Sibel a fost achitată, iar Sârbu a primit 1 an și 6 luni de închisoare în regim de detenție.
Decizia Curții de Apel
Curtea de Apel Constanța a stabilit că inculpații nu au lipsit de libertate în mod ilegal cei trei copii minori, deoarece libertatea de mișcare și acțiune a acestora nu a fost înfrântă. Minorii s-au bucurat la vederea părinților lor, iar inculpații aveau dreptul de a avea legături personale cu aceștia, în ciuda măsurii de plasament.
Judecătorii au considerat că acțiunile inculpaților au fost abuzive, dar nu întruneau elementele necesare pentru a fi considerate infracțiuni de lipsire de libertate sau nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului. De asemenea, Curtea a constatat că nu există vinovăție subiectivă, având în vedere că aceștia au acționat în vederea integrării copiilor în familie.
