ÎNȘELĂCIUNE! Sistemul de canalizare din documente există doar în imaginație
Un constănțean care a achiziționat un teren intravilan în municipiul Constanța este pe cale de a pierde un proces intentat foștilor proprietari. Nemulțumirile sale se leagă de neconcordanțele dintre utilitățile menționate în actul notarial și realitatea de pe teren. Deși contractul de vânzare-cumpărare stipula clar că imobilul dispune de apă și canalizare, de la RAJA S.A. a fost confirmat în instanță că proprietatea nu a fost niciodată racordată la rețeaua publică de canalizare.
Bărbatul, identificat ca A.M., a intentat o acțiune în răspundere delictuală, susținând că a fost victima unei escrocherii. El a declarat judecătorilor că, dacă ar fi știut că imobilul nu dispune de canalizare, ar fi negociat un preț mai mic. Totuși, magistrații i-au respins acțiunea, argumentând că noul proprietar era obligat să verifice starea utilităților înainte de a semna actele. Cazul a fost deja judecat în două instanțe și a fost înregistrat recent pe rolul Curții de Apel Constanța.
Declarația de la notar și realitatea din teren
Tranzacția a avut loc în luna noiembrie a anului 2020, când A.M. a cumpărat un teren de 119 metri pătrați pe strada George Topârceanu din Constanța. Contractul a fost autentificat de un notar public și a inclus o mențiune importantă: imobilul avea apă și canalizare, cu excepția curentului electric, care nu era disponibil.
Problemele au apărut imediat după semnarea actelor. Cumpărătorul a constatat că imobilul nu avea un cămin de racordare și nu era conectat la rețeaua publică de canalizare. O adresă oficială de la RAJA S.A. a confirmat că terenul nu figura în baza de date ca fiind racordat la sistemul public de canalizare, iar alimentarea cu apă fusese sistată la începutul anului 2023 din lipsa unui contract valid.
Procesul: De ce nu a fost considerat „viciu ascuns”?
În primăvara anului 2023, A.M. a dat în judecată atât vânzătorii, cât și mandatarul acestora, solicitând despăgubiri de 15.000 de lei pentru acoperirea costurilor estimate de racordare (avize, materiale, manoperă) sau obligarea foștilor proprietari la executarea lucrărilor necesare pentru branșarea terenului la rețea. Vânzătorii au susținut că nu au avut niciodată acel imobil în proprietate, iar mandatarul a afirmat că nu s-a discutat despre utilități în timpul negocierilor.
Judecătoria Medgidia a respins cererea cumpărătorului în septembrie 2025, explicând că lipsa canalizării nu poate fi considerată un „viciu ascuns”. Judecătorii au argumentat că reclamantul ar fi putut obține informații despre utilități cu ușurință de la operatorul de apă înainte de achiziție, așa cum a și făcut la câteva săptămâni după cumpărare.
Decizia Tribunalului și recursul de la Curtea de Apel
Nemulțumit de prima sentință, A.M. a atacat decizia cu apel. Dosarul a fost mutat la Tribunalul Constanța, care a respins apelul ca nefondat și a menținut hotărârea primei instanțe pe 29 aprilie. A.M. a declarat recurs pe 25 iunie, mutând litigiul la Curtea de Apel Constanța, unde se așteaptă verdictul final.