Mâine îl celebrăm pe Sfântul Alexandru, Patriarhul Constantinopolului
Sfântul Alexandru, considerat de Biserica ortodoxă protectorul omenirii, este sărbătorit în fiecare an pe data de 30 august. Acesta a trăit în secolul al IV-lea și a fost ucenic al Arhiepiscopului Mitrofan al Bizantinului, fiind mai târziu numit patriarh în locul acestuia.
Sfântul Alexandru a fost trimis de Patriarhul Mitrofan să participe la Sinodul I ecumenic de la Niceea, având scopul de a apăra dreapta credință împotriva ereziei ariene, care era promovată de un preot și susținătorii săi. Conform Creștinortodox, numele Alexandru provine din grecescul Alexandros, care înseamnă protector al bărbaților sau al oamenilor, fiind format din cuvintele „alexo” (a apăra, a proteja) și „andros” (bărbat, om).
Sfântul Alexandru s-a născut în anul 239 în Calabria, din părinți creștini, Gheorghe și Vriena. De tânăr, a dus o viață de pustnic, dedicându-se rugăciunilor și posturilor, și suferind multe din partea păgânilor în timpul prigoanei. Ulterior, a călătorit în Grecia împreună cu doi ucenici, Vitalie și Nichifor, și a ajuns la Bizanț, unde păstorea Sfântul Mitrofan (306-325).
Din cauza vârstei înaintate, Mitrofan l-a hirotonit pe Alexandru horepiscop în anul 314, pentru a-l ajuta în îndeplinirea sarcinilor arhierești. La Sinodul Ecumenic de la Niceea, în anul 325, Alexandru a reprezentat Biserica în locul arhiepiscopului său, luptând cu mult curaj pentru apărarea dreptei credințe împotriva lui Arie.
După încheierea Sinodului, Alexandru s-a întors la Constantinopol, iar îngerul Domnului s-a arătat fericitului Mitrofan, anunțându-i că Alexandru va prelua scaunul bisericesc. Sfântul Alexandru și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos în anul 337, având 98 de ani la moarte.
Tradiții și obiceiuri
În ziua de sărbătoare, se spune că nu este bine să îți vorbești aproapele de rău. Biserica îndeamnă toți credincioșii să fie mai milostivi cu cei năpăstuiți de soartă.
