Mihaela Botezatu, copleșită de suferință la jumătate de an de la pierderea lui Silviu Prigoană
Mihaela Prigoană a împărtășit amintiri despre cei 10 ani petrecuți alături de regretatul său soț, Silviu Prigoană, subliniind că acesta a fost bărbatul pe care l-a iubit profund și respectat. „Am trăit alături de Silviu zece ani de zile. El a fost stâlpul nostru, un om deosebit care nu a cerut niciodată mai mult decât dragoste, liniște și loialitate”, a declarat Mihaela.
Cum a aflat Mihaela despre moartea lui Silviu Prigoană
Mihaela a descris momentul în care a aflat de moartea soțului ei ca fiind extrem de dureros. „A fost o zi în care urma să ne vedem pentru a sărbători 1 decembrie. Eram la 19 kilometri distanță când am fost sunată să mi se spună vestea. Silviu mi-a spus că nu se simte bine, dar nu mă așteptam la o tragedie atât de mare. Am stat la picioarele lui până a fost ridicat de medicul legist. Durerea a fost și este imensă. Aveam visuri, speranțe, iar totul s-a frânt brusc”, a mai spus ea.
Impactul pierderii
Mihaela a afirmat că ultimele șase luni au fost pline de durere și tristețe. „Suferința este greu de pus în cuvinte. Silviu nu a fost doar soțul meu, ci și prietenul meu cel mai bun, figura paternă de care aveam nevoie. Pierderea lui a lăsat un gol imens.”
Ea a adăugat că îl va iubi mereu pe soțul ei și că învață să trăiască fără el. „Este nevoie de timp pentru a vindeca o astfel de rană. Dar nici timpul nu poate șterge iubirea. Învață sufletul să trăiască altfel, cu dor, cu lacrimi, dar și cu recunoștință pentru ceea ce a fost.”
Visul cu Silviu Prigoană
Mihaela a menționat că s-a rugat mult ca Silviu să îi apară în vis, dar a visat-o doar o singură dată. „Primele șase săptămâni nu l-am visat deloc, deși m-am rugat mult să vină la mine. Dar apoi, l-am visat. A fost atât de real, ca și cum era lângă mine. Îl simt cu mine, sufletul lui nu a murit”, a declarat ea.
Tradiții și amintiri
Mihaela a continuat să se ocupe de tradiții, spunând: „Am făcut tot ce se face în tradiția noastră: pomana, slujbele… Mă rog mereu pentru sufletul lui și îl port în minte și în inimă ca pe un om deosebit. Nu am să-l uit niciodată.”
