„Ne-au tratat ca pe niște fiare”: Revelațiile șocante ale uneia dintre cele mai grave atrocități din conflictul sudanez
În aprilie, în timp ce Marea Britanie se pregătea să organizeze un summit internațional pentru soluționarea conflictului din Sudan, o grupare rebelă a atacat tabăra de refugiați Zamzam, situată în sud-vestul țării. Deși au apărut primele rapoarte despre masacrul în desfășurare, oficialii britanici au ales să ignore incidentul, în ciuda prezenței reprezentanților Emiratelor Arabe Unite la summit, țară acuzată că susține rebelii sudanezi.
Pe 11 aprilie, Forțele de Sprijin Rapid (FSR), conduse de generalul Mohamed Hamdan Dagalo, cunoscut sub numele de Hemedti, s-au pregătit să atace tabăra Zamzam din trei direcții. Deși mulți credeau că FSR se va abține de la un atac asupra unei ținte atât de vulnerabile, ofensiva a început la ora 8 dimineața, cu bombardamente și drone. Femeile au fost împușcate în timp ce încercau să fugă, iar cele care au rămas au fost ucise în incendii.
În timpul atacului, FSR a răpit aproximativ 50 de adolescente din tabără, iar în cartierul Ahmadai, 60 de case au fost incendiate. La clinica Relief International, medicii s-au ascuns în refugii subterane, dar au fost executați când au fost descoperiți. Rebelii au ucis cel puțin 15 copii și bărbați la o școală din apropiere, iar masacrul a continuat timp de 70 de ore.
Estimările oficiale sugerează că 400 de persoane au fost ucise, iar o comisie de investigație a identificat 1.500 de victime, cu specialiști care afirmă că numărul real ar putea depăși 2.000. FSR a avut ca țintă principală o asistentă medicală, Hanadi Dawood, care apăruse într-un videoclip în care încuraja rezistența împotriva rebelilor.
În timp ce masacrul se desfășura, ministerul britanic de externe anunța detalii despre summitul global, fără a menționa atrocitățile din Zamzam. Alertele privind atacul ajunseseră la oficiali, iar consiliul de securitate al ONU fusese informat despre iminenta ofensivă asupra taberei. Zamzam, construit cu două decenii în urmă pentru a adăposti membrii triburilor africane persecutați, s-a transformat într-o țintă de atac.
Conform surselor ONU, conferința de la Londra avea obligația morală de a opri asediul, dar printre țările invitate se numărau Emiratele Arabe Unite, un partener economic important al Occidentului. Deși EAU a negat acuzațiile de sprijin militar pentru rebeli, informațiile sugerau că arme din Emirate au fost utilizate în atacul din Zamzam.
Secretarul britanic pentru afaceri externe, David Lammy, ar fi putut convinge oficialii din EAU să exercite presiune asupra lui Hemedti pentru a opri atacul, având în vedere că aceștia sunt în contact constant cu liderul FSR. Intervenția anterioară a EAU a prevenit un masacru în orașul El Fasher, dar de data aceasta ajutorul din partea armatei sudaneze nu a venit.
Hanadi Dawood, înarmată doar cu un cuțit de bucătărie, a încercat să le ofere îngrijiri medicale celor răniți, dar a fost împușcată de asasini deghizați în civili. Noaptea a adus și mai multă teroare, cu luptătorii FSR căutând femei pe care să le răpească.
Activistii din Londra au fost dezamăgiți de indiferența oficialilor occidentali, care au ignorat dovezile de genocid și nu au convocat nicio întâlnire de urgență pentru a discuta despre atrocitățile din Zamzam. Unii martori au declarat că atacul a fost menit să provoace strămutarea populației și că tabăra a fost jefuită pentru a plăti luptătorii FSR, în timp ce localnicii cred că scopul real a fost exterminarea lor.
