Norvegia, o națiune în avuție excesivă?
Norvegia este descrisă ca „țara care a devenit prea bogată”, un titlu ce reflectă spiritul vremii în cel mai mare producător de petrol și gaze din Europa de Vest. Țara găzduiește cel mai mare fond suveran de investiții din lume, în contextul apropiatelor alegeri parlamentare. Criticile recente vizează cheltuieli considerate inutile, cum ar fi un tunel lung de 1.700 de metri pentru nave, estimat la 700 de milioane de dolari, renovarea parțială a parlamentului din Oslo, care a depășit de șase ori bugetul, și o platformă IT defectă pentru un serviciu regional de sănătate, costând peste 400 de milioane de dolari.
Criticii susțin că problemele cu care se confruntă Norvegia sunt mai profunde, având la bază ceea ce fostul șef al fondului suveran de investiții de 2 trilioane de dolari a numit trecerea țării de la a fi „o națiune petrolieră la o națiune bazată pe fonduri petroliere”. Sylvi Listhaug, lidera partidului populist Progres, a afirmat că Norvegia „aruncă mai mulți bani pe probleme”, concluzionând că „ceva e în neregulă cu modul în care conducem Norway Inc.”.
Listhaug a subliniat că, deși Norvegia are unele dintre cele mai ridicate niveluri de impozitare din OCDE, cetățenii nu beneficiază de servicii mai bune decât cei din Danemarca, Suedia sau Finlanda. Analiștii și directorii de afaceri consideră că aceste critici sunt justificate, în special în ceea ce privește sistemele de educație și sănătate, care au probleme semnificative. „Cartea a atins un punct sensibil și rezonează cu oamenii. Există prea multă birocrație și proiecte de infrastructură publică care au depășit bugetul”, a declarat Johannes Bergh, director de cercetare politică la Institutul Norvegian pentru Cercetări Sociale.
Un director executiv norvegian a adăugat că utilizarea excesivă a fondurilor ar putea genera automulțumire și lene, făcând societatea mai puțin activă în soluționarea problemelor. Deși fondul petrolier al Norvegiei este văzut ca un succes, transformând veniturile din petrol în active financiare de peste 2 trilioane de dolari, unii economiști se tem că țara dezvoltă o „boală norvegiană” prin retrageri din ce în ce mai mari din fond, care a ajuns la 542 miliarde de coroane norvegiene (54 miliarde de dolari) în acest an, reprezentând aproximativ un sfert din bugetul guvernamental.
Cheltuielile pentru boală și invaliditate sunt cele mai mari din grupul țărilor bogate din OCDE, iar ratele de abandon școlar depășesc media europeană. În același timp, creșterea productivității a încetinit, ceea ce îngrijorează factorii de decizie politică. Jens Stoltenberg, fostul șef al NATO, a subliniat că, în trecut, Norvegia a beneficiat de rate ridicate de participare la forța de muncă, dar acum este depășită de alte țări, precum Suedia și Olanda.
Stoltenberg a avertizat că există riscul de a deveni mulțumiți de sine, crezând că fondul de pensii le va asigura viitorul. Erna Solberg, lidera conservatoare, a recunoscut că Norvegia ar putea avea o viață „mai ușoară” datorită fondului petrolier, dar că se confruntă cu aceleași provocări de competitivitate. Principalele subiecte economice ale campaniei au inclus și impozitul pe avere, care a determinat plecarea a aproximativ 500 de milionari în Elveția în ultimii ani. Opoziția a criticat Partidul Laburist pentru impozitul pe avere, cerând reduceri sau eliminarea acestuia.
Fondul petrolier a fost, de asemenea, în centrul atenției pentru investițiile sale în Israel, iar un eventual succes al Partidului Laburist în alegeri ar putea duce la cereri de retragere a activelor israeliene. Analiștii subliniază că, deși Norvegia a reușit să evite capcanele altor democrații, succesul său cu fondul petrolier nu oferă o soluție clară pentru gestionarea dilemelor contemporane, precum conflictul israelo-palestinian sau problemele interne generate de bogăție. „Pur și simplu nu știm care vor fi consecințele pe termen lung”, a concluzionat Bergh.
