O descoperire revoluționară: strămoșii mamiferelor, ființe ovipare!
Strămoșii îndepărtați ai mamiferelor, care au trăit în urmă cu 250 de milioane de ani, se înmulțeau depunând ouă, conform unei analize recente a unui embrion de Lystrosaurus. Acest studiu răspunde unei întrebări care a intrigat paleontologii timp de decenii: sinapsidele, grupul de vertebrate tetrapode din care derivă mamiferele, erau animale ovipare. Dovezile concrete au fost rare, iar cercetările anterioare sugerau chiar contrariul.
Julien Benoit, profesor la Institutul de Studii Evolutive din cadrul Universității Witwatersrand din Johannesburg, a subliniat că, în 180 de ani de cercetări, nu a fost identificat oficial niciun ou de sinapside. „Aici, în Africa de Sud, s-au găsit ouă de dinozauri cu coajă moale, așa că nu exista niciun motiv să nu găsim ouă de sinapside care trăiau în același timp și loc”, a explicat Benoit.
O descoperire așteptată timp de 17 ani
Studiul publicat în revista PLoS ONE aduce dovezi așteptate de mult, bazându-se pe o fosilă minusculă de Lystrosaurus, un erbivor care a trăit în urmă cu 250 de milioane de ani. Fosila a fost descoperită în bazinul Karoo din Africa de Sud, acum 17 ani. Jennifer Botha, coautoare a studiului, a povestit cum asistentul său, John Nyaphuli, a identificat un nodul mic care s-a dovedit a fi un pui de Lystrosaurus, ghemuit. „Bănuiam că murise în ou, dar nu aveam tehnologia necesară pentru a confirma acest lucru”, a declarat Botha.
Benoit a adăugat că, în Africa de Sud, este obișnuit să găsești fosile întregi ghemuite, iar animalele au fost îngropate în noroi în urma inundațiilor bruște.
Tehnologia supermicroscopului
Utilizarea Sincrotronului European din Grenoble (ESRF), un „supermicroscop” capabil să producă raze X de 10.000 de miliarde de ori mai puternice decât cele utilizate în spitale, a fost esențială pentru obținerea detaliilor necesare. „Am putut scana fosila cu o precizie maximă”, a explicat Vincent Fernandez, cercetător la ESRF. Scanările au relevat o anomalie în mandibula micului Lystrosaurus, care măsura doar 4 centimetri. Această anomalie sugerează că animalul se afla într-un stadiu de dezvoltare specific embrionului, similar cu cel observat la păsări și țestoase actuale înainte de eclozare.
Implicațiile descoperirii
Descoperirea oferă o explicație pentru succesul Lystrosaurus, care a reușit să supraviețuiască extincției în masă din Permian-Triasic, când 95% dintre speciile marine și 70% dintre vertebratele terestre au dispărut. Se consideră că dimensiunea ouălor sale, relativ mari, ar fi putut contribui la această supraviețuire, deoarece ouăle mai mari rezistă mai bine la deshidratare și conțin mai mult vitellus, necesar dezvoltării embrionului.
