Ofensiva lui Trump asupra Iranului provoacă controverse în Europa și amenință unitatea alianței transatlantice
Ofensiva militară lansată de președintele american Donald Trump împotriva Iranului a generat tensiuni majore în interiorul Occidentului și a accentuat diviziunile dintre Statele Unite și Europa. Războiul declanșat în urmă cu două săptămâni de SUA și Israel nu a dus doar la escaladări militare în Orientul Mijlociu, ci a provocat și o ruptură tot mai vizibilă în alianța transatlantică, pe fondul diferențelor de poziție dintre liderii europeni și Washington.
Conflictul cu Iranul, considerat de analiști o confruntare mocnind încă de la Revoluția Islamică din 1979, a provocat o ruptură tot mai profundă în interiorul alianței transatlantice. Deși eforturile liderilor religioși iranieni de a mobiliza lumea musulmană împotriva Occidentului au fost evidente, conflictul a rămas, până în prezent, relativ limitat. Loviturile cu drone și rachete lansate de Iran asupra statelor din Golf, precum Arabia Saudită și Iordania, nu au determinat aceste țări să se distanțeze de Statele Unite, iar reacția opiniei publice din lumea arabă a fost moderată.
Una dintre cele mai importante consecințe indirecte ale războiului este adâncirea rupturii dintre Europa și Statele Unite. Alianța Atlantică, care a susținut ordinea globală occidentală din 1945, pare să fie tot mai fragilă, având în vedere că nici europenii, nici americanii nu mai sunt dispuși să își susțină reciproc interesele.
Masacrul protestatarilor iranieni și justificarea intervenției
Masacrul în care ar fi fost uciși zeci de mii de protestatari iranieni în luna ianuarie, considerat una dintre cele mai grave crime împotriva umanității recente, a fost invocat în justificarea intervenției. Deși o astfel de atrocitate ar putea justifica intervenția militară pe baza principiului „responsabilității de a proteja”, aceasta a avut un rol secundar în argumentația administrației Trump. Obiectivul final al războiului rămâne neclar, iar întrebarea dacă scopul este schimbarea regimului de la Teheran nu are un răspuns definitiv. Donald Trump a sugerat această idee, însă premierul israelian Benjamin Netanyahu a respins-o recent, subliniind că Israelul vizează eliminarea capacităților militare ale regimului iranian și ale Hezbollah.
Trump a declarat că, dacă Iranul nu acceptă capitularea necondiționată, țara ar putea fi lovită atât de grav încât „nu va mai putea fi reconstruită niciodată”. Un astfel de scenariu ar implica transformarea Iranului într-o „pustietate radioactivă”, o perspectivă considerată prea extremă chiar și pentru armata americană. Un scenariu mai probabil ar fi ca Iranul să devină un stat eșuat.
Miza strategică: securitatea transportului de petrol
O altă ipoteză este ca războiul să se încheie atunci când Statele Unite nu vor mai avea ținte militare majore. Finalul conflictului ar putea veni doar dacă petrolierele pot circula în siguranță prin Strâmtoarea Ormuz, o rută maritimă crucială pentru transportul petrolului. Pentagonul a recunoscut că nu poate garanta singur securitatea în această zonă și a cerut sprijinul altor state, inclusiv Chinei, Franței, Japoniei, Coreei de Sud și Regatului Unit, pentru a escorta vasele comerciale.
Tensiuni crescânde între SUA și Europa
Ofensiva militară a generat și tensiuni între Washington și capitalele europene. Donald Trump nu a pregătit opinia publică europeană pentru lansarea operațiunii, iar relația sa cu Uniunea Europeană a fost descrisă ca fiind constant ostilă. Președintele american a amenințat cu anexarea sau cumpărarea forțată a Groenlandei, teritoriu suveran al Danemarcei, ceea ce a stârnit reacții negative în Danemarca.
Atât Europa, cât și Statele Unite sunt profund divizate în privința conflictului, similar cu războiul din Ucraina. Sondajele arată că majoritatea americanilor sprijină Ucraina, dar doar o minoritate susține atacul asupra Iranului. În Statele Unite, chiar și voci influente din mediul conservator și din rândul susținătorilor mișcării MAGA și-au exprimat rezervele, iar podcasterul Joe Rogan a declarat că „mulți oameni se simt trădați” de acest război.
Diviziunile din interiorul Uniunii Europene sunt și mai evidente decât în Statele Unite. Deși există un consens privind protejarea Ciprului de atacuri ale Hezbollah, pozițiile europene sunt diferite. Franța a avut un rol mai activ decât Germania, deși președintele Emmanuel Macron a afirmat că războiul este ilegal. În Germania, liderul Friedrich Merz susține o linie dură, considerând atacul asupra Iranului justificat de dreptul Israelului la autoapărare. Merz nu a contestat criticile lui Trump la adresa liderilor europeni care s-au arătat reticenți față de operațiunea americano-israeliană.
În concluzie, susținerea politicii americane în Orientul Mijlociu ar putea fi percepută ca un preț necesar pentru a menține sprijinul Statelor Unite pentru Ucraina.
