Perspectiva soldaților ruși asupra conflagrației lui Putin: abuzuri, corupție și mită pentru a scăpa de „măcelărie”
Un studiu de 250 de pagini, bazat pe aproape 7.000 de mesaje schimbate în 2025 între militarii ruși și familiile lor, dezvăluie realitatea celor trimiși în „mașina de tocat carne” a „operațiunii militare speciale” declanșate de Vladimir Putin în Ucraina. Documentele descriu soldați tratați ca resurse dispensabile, abuzuri, corupție și mite plătite pentru evitarea atacurilor, obținerea permisiilor sau accesul la îngrijiri medicale.
Proiectul de cercetare, intitulat „Dicționarul etnografic al războiului”, a fost publicat în luna iunie și a fost realizat în colaborare cu ECHO, Comitetul Rus Împotriva Războiului. Cercetătorii au analizat aproape 7.000 de scrisori, mesaje și alte comunicări între militarii ruși și rudele acestora, informațiile devenind accesibile în urma unei scurgeri de date de pe platforma digitală folosită pentru înregistrarea sesizărilor adresate comisarului pentru drepturile omului din Rusia, în perioada aprilie–septembrie 2025.
Studiul a arătat că aproape trei sferturi dintre sesizările adresate comisarului aveau legătură cu războiul din Ucraina. Cercetătorii au identificat aproape 80 de exemple de „argou modern de tranșee”, rezultat din combinarea eufemismelor din fosta Uniune Sovietică, jargonului din închisori, ironizării autorităților, umorului militarilor și metaforelor tehnice. Printre termenii consemnați se numără „200” (un militar ucis în luptă), „trimis în delegație” (trimis pe front), „ptichka” (păsărică, pentru dronă) și „ptichnik” (crescător de păsări, pentru operator de drone).
Dezvoltarea unui limbaj informal în interiorul armatei îi ajută pe militari să facă față stresului și să creeze legături cu camarazii. Noul argou apărut în rândul militarilor ruși care luptă în Ucraina dezvăluie realitatea vieții în interiorul „mașinii de tocat carne” a Kremlinului și contrazice versiunea oficială a războiului, promovată în presă, în școli și în rândul populației.
Cercetătorii au remarcat și folosirea pe scară largă a acestui limbaj de către mamele, soțiile, surorile și copiii militarilor. Limbajul utilizat arată că războiul din Ucraina afectează întreaga societate rusă și transformă vocabularul cotidian. Documentele descriu viața cotidiană din tranșee, spitale, centre de instruire și tabere militare, prezentând relațiile abuzive dintre comandanți și soldați, inclusiv încălcări ale drepturilor omului, corupție, tortură și umilințe.
Scopul principal al dicționarului nu este doar explicarea termenilor de argou, ci și ilustrarea realității în care trăiesc participanții la război. Din analiza scrisorilor reiese că soldatul, pentru care este folosit termenul „carne”, este privit ca o simplă resursă de unică folosință, transportat spre moarte sau rănire. Sunt frecvente relatările despre recruți obligați să semneze contracte cu armata, după care primele de înrolare sunt extorcate, cardurile pentru rațiile alimentare sunt confiscate, iar plățile ajung în conturile comandanților.
În mesaje apar frecvent referiri la plata unui „otkup” – o „răscumpărare”, în fapt o mită oferită pentru a influența soarta unui militar: pentru a evita participarea la un atac de tip „mașină de tocat carne”, pentru a obține permisie sau pentru a beneficia de îngrijiri medicale. Militarii sunt adesea obligați să plătească pentru pierderile suferite pe câmpul de luptă, iar un „ptichnik” a cărui dronă este doborâtă poate fi obligat să cumpere un aparat nou din fonduri proprii.
Sunt descrise povești despre viața și moartea din spatele frontului. Militarii mobilizați sunt numiți „mobiki”, dar familiile îi descriu adesea drept războinici care au plecat la luptă nu pentru bani, ci „în ajutorul Patriei”. Totuși, multe comunicări se referă la bani, cu întrebări despre neplata indemnizațiilor de luptă sau a despăgubirilor pentru răniri și decese. Trupurile militarilor uciși rămân adesea pe câmpul de luptă, iar recuperarea lor implică riscuri logistice semnificative. Astfel, poate dura luni bune ca un militar să fie declarat dispărut în acțiune.
Militarii luați prizonieri sunt considerați simple componente ale unui „fond de schimb” și sunt eliberați doar când numărul captivilor sau pierderilor justifică un schimb, fiind înregistrați doar ca dispăruți până la eliberare. Autorii concluzionează că, în războiul lui Putin, se petrece ceva mai profund decât simpla apariție a unui nou argou. Autoritățile ruse nu doar că îi tratează pe militari ca pe niște ființe dezumanizate și dispensabile, ci limbajul utilizat de soldați și de apropiații lor reflectă acceptarea acestui statut, iar moartea pe câmpul de luptă nu mai este văzută ca o „chemare nobilă”, ci ca un simplu rezultat al participării la mecanismul logistic al războiului.
