Provocarea economică a Beijingului: Teama unei crize asemănătoare „decadelor pierdute” din Japonia își face simțită prezența în China
China a cunoscut, în ultimele decenii, o creștere economică rapidă și un surplus comercial considerabil. Totuși, exprimată în dolari, economia țării a stagnat din cauza deflației și a devalorizării monedei naționale, evocând amintiri ale „decadelor pierdute” din Japonia. Deși, din anumite perspective, economia Chinei nu a fost niciodată mai puternică, existând un surplus comercial de 1,2 trilioane de dolari și fiind lider în industrii strategice precum mașini electrice, panouri solare și roboți umanoizi, produsul intern brut (PIB) al Chinei a atins un maxim de 18,5% din economia globală în 2021, reprezentând aproximativ trei sferturi din PIB-ul Statelor Unite.
Însă, conform datelor Fondului Monetar Internațional, ponderea Chinei în economia globală a scăzut la 16,5% în 2025, ajungând acum la mai puțin de două treimi din economia americană. Această situație ridică întrebări serioase pentru economiști, în contextul în care Beijingul continuă să publice cifre de creștere economică superioare celor din alte țări dezvoltate, inclusiv SUA.
Combinația „fatală”: deflație și o monedă națională slabă
Problema centrală se află într-un fenomen complex care combină deflația internă, ce reduce valoarea bunurilor din economie, și o monedă națională slabă, afectând astfel valoarea relativă a economiei chineze în dolari. Deși China produce mai multe bunuri ca niciodată, valoarea acestora în dolari a stagnat. Mark Williams, economist-șef pentru Asia de la Capital Economics, a subliniat că această stagnare a afectat semnificativ percepția globală asupra Chinei ca putere economică în ascensiune.
Scăderea puterii de cumpărare a Chinei pe plan internațional devine o preocupare majoră pentru investitori, având în vedere că câștigurile din investițiile în China sunt acum mai reduse. Această schimbare a fost evidentă în cazul gigantului spaniol de retail Inditex, care a deschis, în medie, un magazin nou în China în fiecare săptămână între 2010 și 2018, dar a redus numărul de magazine cu aproximativ 80% între 2018 și 2026.
Urmează „deceniile pierdute” ale Chinei?
Problemele economice actuale ale Chinei reflectă traiectoria Japoniei, care a văzut o scădere semnificativă a ponderii sale în economia globală, de la aproape 75% din valoarea economiei Statelor Unite în 1995 la sub 15% în prezent, din cauza deflației și a unei monede slabe. Deși Japonia continuă să fie o putere economică, nu mai este liderul global din anii ’80 și ’90. Este incert dacă China va urma aceeași cale, dar stagnarea economică raportată la dolar reprezintă miezul multor dificultăți curente.
Competiția acerbă pe piața internă reduce prețurile și profiturile, forțând companiile chinezești să își exporte produsele. O monedă yuan slabă le permite să câștige mai mult în dolari sau euro. Această situație a dus la o explozie a exporturilor Chinei, care a afectat producătorii din alte țări, generând tensiuni comerciale. China a promis să stimuleze consumul intern, ceea ce ar putea spori inflația și valoarea economiei în dolari. Unii economiști sugerează că ponderea Chinei în economia globală ar putea crește din nou anul acesta, reprezentând un posibil moment de cotitură pentru economia chineză.
