Rafinăriile Petromidia Năvodari și Vega Ploiești intră în pauză timp de o lună
Rafinăriile Petromidia Năvodari și Vega Ploiești, parte a grupului Rompetrol, se vor opri timp de 30 de zile în luna februarie, conform unor surse din industria petrolieră. Petromidia Năvodari este cea mai mare unitate de rafinare din România, având o capacitate de 5,5 milioane de tone pe an.
Oprirea rafinăriei Petromidia vine într-un moment complicat pentru piața locală, având în vedere incertitudinea legată de viitorul rafinăriei Petrotel Lukoil, care are o capacitate de 2,5 milioane de tone pe an. Lukoil se confruntă cu amenințări de sancțiuni americane și trebuie să vândă rafinăria până la jumătatea lui ianuarie, precum și lanțul de benzinării până la finalul lui aprilie, conform celor mai recente informații.
Petrotel Lukoil a intrat într-un amplu proces de revizie, programat anterior sancțiunilor americane, și trebuia să fie repornită până la 15 decembrie, dar până în prezent nu a fost repornită. Viitorul rafinăriei depinde de deciziile legate de sancțiuni și de posibila vânzare a acesteia.
În aceste condiții, oprirea rafinăriei Petromidia este problematică, România riscând să rămână cu o singură rafinărie operativă, Petrobrazi de la Ploiești, deținută de Petrom, pe parcursul celor 30 de zile.
Rompetrol Rafinare, care administrează rafinăriile Petromidia și Vega, este afectată de impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA). Deși impozitul va fi înjumătățit anul viitor, Rompetrol spera la o anulare a acestuia de la 1 ianuarie, lucru care nu s-a întâmplat. Aceasta ridică întrebarea dacă oprirea rafinăriei este legată de acest regim fiscal și dacă oprirea se va prelungi dincolo de cele 30 de zile.
Calculurile preliminare sugerează că Rompetrol ar urma să plătească anul viitor 120 de milioane de dolari doar în contul IMCA, la o valoare de 1%. Chiar și cu reducerea la 0,5%, industria petrolieră se confruntă cu costuri tot mai mari, iar menținerea taxei reprezintă o problemă. Rompetrol Rafinare acoperă 46% din capacitatea de rafinare a României și 30% din cererea națională de carburanți, iar discontinuitatea activității sale ar putea afecta securitatea energetică a României și stabilitatea financiară.
De asemenea, costurile achiziționării certificatelor de carbon pentru KazMunaygas International ar putea ajunge la 70 de milioane de euro anual, iar costul biocomponentelor la 329 de milioane de dolari pe an. Implementarea proiectelor de reducere a amprentei de carbon și respectarea cerințelor de mediu devin esențiale, cu un portofoliu de proiecte estimat la circa 600 de milioane de dolari.
