România a scăpat de o amenințare, însă Occidentul se află în continuare în primejdie
Alegerea lui Nicușor Dan în locul lui George Simion în alegerile prezidențiale reprezintă un moment crucial pentru democrația din România, care a evitat astfel o posibilă regresie democratică. Totuși, aproape jumătate dintre români au susținut un demagog populist care contestă angajamentele României față de Uniunea Europeană și NATO, evidențiind o fisură majoră în zidul democratic al Europei.
În timp ce poporul român a făcut alegerea corectă, conducerea Statelor Unite, care a fost un pilon al ordinii mondiale liberale, a susținut în liniște cealaltă tabără. De la Viktor Orbán din Ungaria, la Vladimir Putin și liderii autocrați din statele petroliere, președintele Donald Trump a arătat o afecțiune clară pentru oamenii puternici și ideologii, nu pentru democrați sau instituțiile transatlantice.
Semnele de avertizare au fost evidente în ultimii ani: consolidarea puterii lui Orbán, sufocarea democrației în Turcia sub Erdogan și popularitatea lui Putin în Rusia. În Europa de Vest, extrema dreaptă continuă să câștige teren, iar în Statele Unite, democrații au pierdut ambele camere ale Congresului și votul popular prezidențial pentru prima dată în două decenii. Această tendință ar trebui să alarmeze pe toți cei interesați de adevăr, norme și valori democratice fundamentale.
Apărătorii democrației liberale par să fi pierdut din vedere motivele ascensiunii extremelor. Aceștia condamna alegătorii pentru deriva spre dreapta, dar rareori analizează cum au contribuit la această situație. Nu este suficient să învingi candidații populisti; trebuie să înțelegi de ce au fost atât de aproape de victorie și să te asiguri că acest lucru nu se va mai repeta.
Liberalismul a ajuns să fie asociat cu o ortodoxie culturală pe care mulți nu o mai recunosc. Politica toleranței și incluziunii este adesea percepută ca fiind obsedată de identitate și incapabilă de autocritică, ceea ce a alienat mulți oameni. În plus, corupția a afectat grav democrațiile, iar România nu face excepție. Cetățenii se simt mințiți, promisiunile de standarde occidentale fiind înlocuite cu elite care se îmbogățesc fără să le pese de valori.
Modelul economic pe care s-a construit ordinea liberală a dezamăgit mulți. Deși globalizarea a adus creștere, câștigurile au fost inegale, lăsând segmente mari ale populației într-o stagnare economică. Când democrația liberală este percepută ca un sistem de capitalism necontrolat, atractivitatea sa dispare. Naționalismul economic nu este o fază trecătoare, ci un protest împotriva externalizării locurilor de muncă și a sacrificării comunităților.
Imigrația joacă, de asemenea, un rol important. Mulți oameni nu cred că toate culturile sunt egale și doresc să-și păstreze identitatea națională. Aceste preocupări nu sunt marginale; ele constituie un motiv major pentru care democrația liberală este asediată. Dacă apărătorii acesteia nu se adaptează, vor pierde, nu pentru că alternativele sunt mai bune, ci pentru că oamenii cred că sistemul nu funcționează pentru ei.
România a evitat, de puțin, o regie a democrației care ar fi pus în pericol tot ce a construit după comunism. Aceasta nu este o situație izolată; chiar și liderii din SUA care aplaudă pe cei care vor distrugerea ordinii liberale contribuie la pericolul existențial al acesteia.
Calea de urmat nu este abandonarea liberalismului, ci salvarea lui de excesele și punctele sale oarbe. Este necesar să separăm democrația liberală de bagajul ideologic care o înconjoară. Trebuie să susținem libertatea de exprimare, să îmbrățișăm piețele corecte și să protejăm granițele, tratând în același timp migranții cu umanitate. Este esențial să ne reînnoim credința că democrația poate oferi libertate, echitate și demnitate oamenilor obișnuiți, iar pentru aceasta merită să luptăm.
