Românii, pionieri ai handbalului mondial
Selecționata României la handbal masculin are în palmares patru medalii de aur la Campionatele Mondiale. Naționala României a cucerit cel de-al patrulea titlu mondial pe 10 martie 1974, după o finală disputată cu echipa Republicii Democrate Germane, în Berlinul de Est. Tricolorii s-au impus în meciul de acum 51 de ani cu scorul de 14-12 (7-8 la pauză). Această cucerire a reprezentat un record menționat în Guinness Book, care a rezistat timp de 25 de ani. În ediția din 1974, România a suferit o singură înfrângere, în Grupa B, cu Suedia (18-20).
Naționala masculină de handbal a României, condusă de antrenorul Niculae Nedeff, era compusă din jucători precum Alexandru Dincă, Cornel Penu (portari), Liviu Bota, Marin Dan, Mircea Grabovski, Gabriel Kicsid, Mircea Ștef, Constantin Tudosie, Ștefan Orban, Ștefan Birtalan, Adrian Cosma, Cristian Gațu, Roland Gunesch, Ghiță Licu, Werner Stöckl și Radu Voina. Ștefan Birtalan a fost declarat golgheterul competiției, cu 43 de goluri înscrise.
Palmaresul echipei României include patru medalii olimpice din șase apariții (argint – 1976, bronz – 1972, 1980, 1984) și șase medalii mondiale din 14 apariții la turneele finale, dintre care patru de aur (1961, 1964, 1970, 1974) și două de bronz (1967, 1990). În prezent, recordul de titluri mondiale este deținut de Franța, cu șase distincții, urmată de Suedia și România, la egalitate, cu patru medalii.
Regresul României în handbal
În ultimii ani, selecționata României nu a reușit să ajungă la un nivel înalt, atât la echipa masculină, cât și la cea feminină. Bogdan Voina, într-o emisiune, a discutat despre scăderea constantă a handbalului românesc, menționând că România nu a evoluat împreună cu sportul. Handbalul s-a schimbat semnificativ, dar România nu a reușit să țină pasul.
Voina a subliniat că antrenorul francez Daniel Constantini a învățat de la diverse națiuni, inclusiv de la români, pentru a readuce Franța la nivelul de excelență pe care îl are astăzi. În trecut, România era considerată o națiune puternică, iar antrenorii români mergeau în Franța pentru a învăța. Cu toate acestea, ulterior, aceștia au fost lăsați deoparte, iar antrenorii tineri au perfecționat ceea ce au învățat. Voina a menționat că România a avut o perioadă de excelență, dar nu a progresat suficient, neadaptându-se la handbalul modern, care devine tot mai tehnic și specific.
