Secretele celor care dorm doar 4-5 ore pe noapte și rămân plini de energie
Definiția lui Brad Johnson pentru un somn bun diferă de cea a majorității. Cinci ore îl lasă ager și energizat. Chiar și după o călătorie de 24 de ore în Europa, bărbatul în vârstă de 70 de ani din Providence, Utah, poate dormi șase ore timp de câteva nopți, dar niciodată cele șapte ore sau mai multe recomandate pentru adulți. „Pur și simplu nu pot dormi mai mult de patru sau cinci ore”, spune Johnson, care a participat la studii familiale privind somnul. „Și prosper datorită acestui lucru.”
Pentru majoritatea oamenilor, acest tipar ar semnala o privare cronică de somn. Însă Johnson pare să aparțină unui grup mult mai rar. Cercetătorii îi numesc persoane care dorm puțin în mod natural – persoane a căror nevoie biologică de somn este mult mai mică. Doar aproximativ 50 de familii au fost identificate cu mutații genetice legate de această trăsătură.
Johnson și câteva rude poartă o mutație rară în gena ADRB1, care influențează reglarea somnului și a stării de veghe, conform lui Ying-Hui Fu, profesor de neurologie la Universitatea din California, San Francisco. Timp de decenii, echipa lui Fu a studiat familii care dorm mult mai puțin decât altele, fără efectele negative aparente. Persoanele care dorm puțin în mod natural nu se bazează pe alarme sau cafea, iar acest tipar este adesea caracteristic întregii familii. Un studiu din 2019, publicat în revista Neuron, definește persoanele care dorm puțin în mod natural ca fiind cele care se trezesc natural după patru până la șase ore de somn, simțindu-se reîmprospătate.
Această consecvență le face valoroase pentru cercetători, care speră că aceste valori biologice ieșite din comun pot dezvălui cum își măsoară creierul nevoia de somn și ce anume restabilește somnul. În societatea noastră mereu în mișcare, atracția este clară: nevoia de mai puțin somn poate însemna o productivitate mai mare. Totuși, corpul nu este inactiv în timp ce dormim. Procese neurologice și fiziologice cruciale continuă pe tot parcursul nopții, susține Fu. Somnul susține vigilența, metabolismul, eliminarea limfei, refacerea sistemului imunitar și starea de spirit.
În ciuda importanței somnului, experții spun că mulți oameni dorm în mod obișnuit mai puțin decât au nevoie. Conform unui sondaj național privind sănătatea din 2024, aproape unu din trei adulți din SUA raportează că doarme mai puțin de șapte ore pe noapte. Acest lucru poate face dificilă identificarea persoanelor care dorm puțin în mod natural. În laborator, Fu și alți cercetători întâlnesc adesea persoane care spun că se pot descurca cu mai puțin somn, cu alarme și cafea. „Îi numim persoane care dorm puțin în mod obișnuit”, spune Fu.
Reducerea somnului este asociată cu un risc crescut de obezitate, diabet și boli coronariene, conform unei meta-analize ample a studiilor populaționale. Partea dificilă este că oamenii s-ar putea să nu își recunoască propriul deficit de somn. „Oamenii sunt foarte nepricepuți în a ști de cât somn au nevoie”, afirmă Elizabeth B. Klerman, profesor de neurologie la Harvard Medical School și cercetător în domeniul somnului la Spitalul General din Massachusetts.
Într-un studiu din 2005, la care Klerman este coautoare, adulții tineri dormeau mai mult atunci când cercetătorii le-au prelungit timpul petrecut în pat, ceea ce sugerează că programul lor obișnuit i-a lăsat cu o datorie de somn. „Îngrijorarea în domeniu este că oamenii nu își dau seama că dorm prea puțin pentru că «nu se simt obosiți»”, spune Klerman. Această deconectare dintre starea de alertă și somnul suficient face parte din misterul pe care cercetătorii speră că persoanele care dorm puțin în mod natural îl pot rezolva.
Un domeniu de cercetare este genetica. Într-un studiu publicat în revista Nature în 2005, Chiara Cirelli și echipa sa au identificat Minisleep, o muscă de fructe cu o mutație în gena canalului de potasiu Shaker, care dormea aproximativ o treime din cât dormeau muștele obișnuite, dar trăia o viață mai scurtă. Aceasta a fost o dovadă timpurie că genele pot ajuta la determinarea cantității de somn de care avem nevoie, spune Cirelli, profesor și președinte al departamentului de cercetare a somnului de la Universitatea din Wisconsin, Madison. Viața mai scurtă a muștelor a subliniat că a dormi mai puțin nu este neapărat același lucru cu a avea nevoie de mai puțin somn.
Patru ani mai târziu, Fu și colaboratorul său de lungă durată, Louis Ptáček, au contribuit la stabilirea unei baze genetice pentru somnul scurt natural la oameni, descoperind o mutație în gena DEC2. Cercetătorii au asociat somnul scurt natural familial cu mutații rare în cel puțin cinci gene – DEC2, ADRB1, NPSR1, GRM1 și SIK3. Aceste descoperiri indică diferite părți ale mecanismului de somn-veghe al creierului, însă nu au dezvăluit încă dacă persoanele care dorm scurt în mod natural efectuează procesele de restaurare mai rapid sau dacă au nevoie de mai puțină restaurare.
Oamenii de știință trebuie să înțeleagă ce anume restabilește somnul. Fiecare specie animală studiată cu atenție până acum pare să doarmă. La oameni, o ipoteză pe care Cirelli și alți cercetători au testat-o timp de decenii este că somnul deconectează creierul de mediu, permițând sinapselor să se reseteze printr-un proces numit homeostază sinaptică. Unele dovezi sugerează că persoanele care dorm puțin în mod natural mențin un somn profund, cu unde lente, în ciuda faptului că dorm mai puțin, ceea ce crește posibilitatea ca creierul lor să finalizeze mai multă muncă sinaptică într-un timp mai scurt. Fu crede că persoanele care dorm puțin în mod natural pot îndeplini o parte din munca esențială a organismului peste noapte mai eficient.
Ce rămâne necunoscut este exact ce procese se întâmplă mai rapid sau dacă altceva le reduce nevoia de somn. „Este cu adevărat uimitor să ne gândim că ne petrecem o treime din viață dormind și totuși esența somnolenței – lucrul real care se întâmplă în creier și care face pe cineva să adoarmă – este încă un mister destul de mare”, spune Thomas E. Scammell, profesor de neurologie la Universitatea Harvard și neurolog specializat în somnologie.
Oamenii de știință știu că somnul este guvernat de două sisteme biologice: ceasul circadian, care ajută la determinarea momentului, și presiunea homeostatică a somnului, care crește pe măsură ce o persoană stă trează mai mult timp. Impulsul circadian de veghe ajută la starea de alertă pe parcursul zilei. Această atracție explică de ce o persoană care stă trează toată noaptea se poate simți epuizată la 3 dimineața, dar mai alertă mai târziu, când impulsul circadian de veghe începe să contracareze presiunea crescândă a somnului.
Însă starea de alertă nu înseamnă neapărat că recuperarea creierului a fost încheiată. Un studiu din 1995 a descoperit că creierul se poate trezi atunci când presiunea din timpul somnului a scăzut, iar semnalul circadian de veghe a crescut. Dar nu pentru că fiecare proces de restaurare a ajuns la o anumită linie de sosire.
Așadar, cum poate cineva să știe de cât somn are nevoie, de fapt? Scammell sugerează un experiment: timp de cel puțin trei nopți, să sari peste alarmă și să dormi cât îți permite corpul. Apoi, observă cât de mult se schimbă durata somnului în a treia noapte. Dacă de obicei dormi șase ore, dar în mod natural dormi opt ore în a treia noapte, opt ore ar putea fi mai aproape de ceea ce are nevoie corpul tău.
Numărul nu va fi același pentru toată lumea. „A spune că toată lumea trebuie să doarmă opt ore este ca și cum ai spune că toată lumea trebuie să aibă o înălțime de 1,60 m”, afirmă Fu. Genele și mediul înconjurător contribuie la modelarea cantității de somn de care are nevoie fiecare persoană, făcând din somn o trăsătură individuală, la fel ca înălțimea sau personalitatea.
Persoanele care dorm scurt în mod natural se află la o extremă a acestei variații. Scopul mai amplu al lui Fu este de a înțelege cum aceste persoane rare, care dorm puțin în mod natural, îndeplinesc sarcinile esențiale ale organismului peste noapte într-un timp mai scurt și dacă aceste cunoștințe ar putea îmbunătăți în cele din urmă somnul pentru toată lumea.
Brad Johnson, care a trăit cu frica că nopțile scurte îi dăunează, a spus că a fost liniștit să afle că este normal pentru cineva care doarme puțin. „Asta a contat pentru mine”, a adăugat el.
