Secretele și avantajele dietei din inima Carpaților și a Dunării
Arealul carpato-danubian, cuprinzând Bulgaria, Serbia, o parte din Ungaria, România, Republica Moldova și o parte din Ucraina, este caracterizat de o biodiversitate bogată. Aceasta, influențată de schimbările sezoniere specifice, a dus la conturarea unui model alimentar unic ce îmbină elemente ale dietelor mediteraneene și nordice. Specificul acestui areal se datorează diversității de zone biogeografice, incluzând teritorii continentale, alpine, stepice și panonice, cu variații ale climei, compoziției solurilor și resurselor naturale.
Deși nu există studii de specialitate care să evidențieze beneficiile pentru sănătate ale dietei specifice zonei, diversitatea de plante comestibile caracteristice arealului carpato-danubian sugerează un model dietetic ce îndeplinește multe dintre criteriile unei alimentații sănătoase.
O echipă de cercetători români de la Universitatea de Medicină și Farmacie, respectiv Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, a realizat o comparație între trăsăturile dietei tradiționale mediteraneene și cele ale dietei carpato-danubiene. Asemănările dintre acestea sugerează că o alimentație bazată pe plantele specifice zonei poate fi echilibrată și optimă, relevantă din punct de vedere cultural și eficientă în ceea ce privește impactul asupra sănătății.
Dieta mediteraneeană, una dintre cele mai studiate diete tradiționale, este asociată cu incidența scăzută a bolilor cardiovasculare și cu riscul mai mic de diabet zaharat. Studiile observaționale o arată benefică pentru prevenția dezvoltării sindromului metabolic, iar studiile controlate randomizate au confirmat potențialul acesteia de a îmbunătăți valorile tuturor criteriilor de diagnostic ale sindromului metabolic: tensiunea arterială, profilul lipidic, glicemia, circumferința taliei.
Pe lângă efectele cardiometabolice, dieta mediteraneeană este asociată și cu îmbunătățirea capacităților cognitive și reducerea riscului de boli neurodegenerative. Aceste beneficii se datorează mecanismelor de reducere a stresului oxidativ, activității antiinflamatorii și îmbunătățirii funcției endoteliale.
Impactul asupra mediului pe care îl au dieta mediteraneeană și dietele tradiționale, în general, este de asemenea semnificativ. Fiind formate predominant din plante locale, minim procesate, acestea contribuie la sustenabilitate.
Atât dieta mediteraneeană, cât și cea carpato-danubiană includ plante integrale, grăsimi sănătoase, alimente fermentate și un consum moderat de surse de proteine. În regiunea mediteraneeană, principalele cereale consumate sunt grâul integral și orzul, în timp ce în țara noastră predomină, pe lângă grâu, secara, meiul și hrișca, la care s-a adăugat porumbul, spre sfârșitul secolului al XVII-lea.
La jumătatea secolului al XVIII-lea, o familie de italieni stabiliți în Banat a adus pentru prima dată în țară orezul. Legumele cele mai întâlnite în meniurile mediteraneene sunt vinetele, ardeii și dovleceii, pe când în România predomină rădăcinoasele, precum morcovii și napii, varza, ceapa, iar din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, cartofii. Roșiile au ajuns în Franța și Italia în prima jumătate a secolului al XVI-lea, iar în Grecia și pe teritoriul țării noastre, la începutul secolului al XIX-lea.
Leguminoasele preferate în spațiul mediteraneean sunt năutul, fasolea fava și fasolea albă, în timp ce la noi fasolea albă a luat locul ocupat de mazăre și linte. În ambele regiuni, sursele de proteine preferate au fost multă vreme peștele, carnea de pasăre, leguminoasele și brânzeturile în cantități moderate.
Meniurile au fost modificate de-a lungul istoriei de diferite influențe – romane, bizantine, otomane, slave, americane -, dar, în general, se observă o orientare către consumul crescut de alimente vegetale, cele de origine animală fiind consumate cu moderație până în epoca modernă. Tradiția creștină ortodoxă a avut un cuvânt important de spus în privința obiceiurilor alimentare.
Cercetătorii clujeni propun un meniu zilnic gândit după specificul carpato-danubian:
- Micul dejun: o felie de pâine integrală, un ou fiert, o porție de brânză fermentată (de exemplu, brânză de burduf), una-două roșii și o linguriță de ulei de floarea-soarelui sau de rapiță presat la rece.
- Gustare: un măr și o mână de nuci.
- Prânz: supă de legume, iahnie de fasole cu mămăligă și castraveți murați.
- A doua gustare: o cană de kefir.
- Cină: păstrăv la cuptor cu cartofi copți și salată de varză asezonată cu oțet și ulei presat la rece.
Alimentele incluse în acest meniu acoperă nevoile nutriționale ale organismului, furnizând fibre, proteine, grăsimi nesaturate, probiotice, vitamine și antioxidanți. Sunt alimente cu indice glicemic mic, care susțin sănătatea digestivă, asigură sațietate și protejează celulele de stresul oxidativ. Fibrele din pâinea integrală, roșii, mere, nuci, fasole și varză controlează absorbția zaharurilor și a grăsimilor, îmbunătățind sensibilitatea celulară la insulină și reducând nivelul de LDL-colesterol. Astfel, se poate vorbi de un meniu care susține sănătatea metabolică.
Alimentele din meniul de mai sus sunt sugestii, acestea putând varia în funcție de preferințe. Printre cele mai cultivate fructe din România se numără și prunele, apreciate pentru conținutul crescut de fibre și polifenoli, consumate proaspete, uscate sau sub forma mult-îndrăgitului magiun.
Spre deosebire de zona mediteraneeană, unde se consumă preponderent specii marine de pește, în regiunea carpato-danubiană predomină speciile lacustre, de râu și cele provenite din Dunăre. Între acestea se numără somnul, păstrăvul, macroul dunărean, crapul, știuca și mreana. Aceste specii sunt surse de proteine, dar și de acizi grași mononesaturați și polinesaturați, inclusiv omega-3. În ceea ce privește carnea de pasăre și ouăle, se recomandă consumul celor provenite din gospodării pentru a menține beneficiile dietei tradiționale din zona noastră.
