Sprijin pentru victimele violenței domestice: concediu medical pentru recuperare emoțională
O inițiativă legislativă depusă la Parlament vizează introducerea în Codul muncii a unui drept nou: 10 zile de concediu plătit pentru angajații afectați de violență domestică, infracțiuni de viol sau agresiuni sexuale, precum și pentru părinții ai căror copii minori au fost victime ale unor astfel de fapte. Măsura are scopul de a oferi timp necesar pentru căutarea ajutorului medical, psihologic și juridic, fără teama de a-și pierde veniturile sau locul de muncă.
Proiectul introduce un nou articol în Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, care stabilește că salariatul are dreptul la 10 zile libere plătite dacă el sau copilul său minor a fost victima unei infracțiuni de violență în familie, viol sau agresiune sexuală. Zilele libere ar putea fi utilizate pentru refacerea emoțională și psihică, pentru identificarea și accesarea serviciilor de consiliere psihologică sau medicală, pentru obținerea de asistență juridică, dar și pentru îndeplinirea altor demersuri necesare înlăturării sau ameliorării efectelor negative ale traumei. Concediul ar putea fi acordat și fracționat, nu doar consecutiv, ceea ce ar permite adaptarea absențelor la programările la medic, psiholog, poliție sau instanță.
Angajatorul ar avea dreptul să solicite, în termen de 20 de zile de la revenirea la muncă, un element de probă care să ateste existența situației invocate. Documentele ar urma să fie furnizate într-un termen rezonabil și în limita posibilităților salariatului. Totodată, proiectul stabilește obligația angajatorului de a institui și aplica măsuri adecvate pentru asigurarea confidențialității datelor și documentelor comunicate în acest context.
În expunerea de motive se arată că, în prezent, legislația românească nu prevede un drept explicit la concediu plătit pentru victimele violenței domestice sau ale infracțiunilor sexuale, deși impactul asupra vieții profesionale este semnificativ. Inițiatorii invocă și exemple din alte state, precum Canada, Noua Zeelandă, Australia sau Franța, care au introdus măsuri similare. Propunerea legislativă a fost inițiată de parlamentarii AUR.
Expertul avertizează: „Zece zile nu sunt suficiente”
Psihologul clinician Radu Leca afirmă că, deși măsura este binevenită, cele 10 zile sunt insuficiente pentru o recuperare reală. „Refacerea emoțională presupune mai multe etape. Prima este evaluarea realizată de un psiholog clinician, care poate dura mai multe ședințe și se finalizează cu un raport și un diagnostic. În funcție de rezultat, urmează psihoterapia, sistemică de familie sau cognitiv-comportamentală. În cazurile severe, poate fi necesară și intervenția unui medic psihiatru”, a explicat acesta.
Leca a subliniat, de asemenea, riscul de stigmatizare la locul de muncă, menționând că informațiile despre victime pot circula informal, iar acestea pot fi tratate diferit de colegi. „Din momentul în care astfel de acte sunt gestionate administrativ, oamenii vor începe să vorbească. De aici până la bârfă este un pas foarte mic”, a adăugat el.
Psihologul a avertizat și asupra riscului ca persoane să încerce să obțină acest tip de concediu fără a fi victime reale, fenomen explicat prin tendința socială de a imita comportamente negative popularizate. „O măsură legislativă foarte bună ca principiu trebuie dublată de mecanisme clare și bine protejate”, a punctat Leca. El consideră că, pentru a proteja persoana afectată, acest tip de absență ar trebui încadrat sub forma unui concediu medical, fără ca angajatul să fie obligat să dezvăluie motivul real al absenței.
Avantaje și vulnerabilități ale inițiativei
Avocatul Marius Stanciu consideră că inițiativa are avantaje clare, dar și potențiale vulnerabilități. „Legea recunoaște că trauma continuă și nu se oprește când victima se întoarce la job. Victimele au nevoie de timp concret pentru a accesa servicii medicale, juridice și psihologice fără a fi penalizate financiar”, a declarat el.
Stanciu a adăugat că adoptarea unei astfel de măsuri ar alinia România unor state precum Canada, Noua Zeelandă sau Australia, care tratează cu seriozitate protecția persoanelor vulnerabile. Totuși, el a subliniat că întreprinderile mici și mijlocii pot fi afectate disproporționat de absențe neplanificate, în lipsa unui mecanism de compensare din partea statului.
De asemenea, absența unei definiții clare pentru „probă acceptabilă” poate genera litigii sau situații abuzive, fie din partea angajatorului, fie din partea salariatului. Proiectul trebuie să fie adoptat de Parlament, promulgat de președintele României și publicat în Monitorul Oficial, iar legea ar urma să intre în vigoare la 30 de zile de la publicare.
