„Strategia de apărare” a Uniunii Europene
Uniunea Europeană se pregătește să testeze clauza sa de asistență reciprocă printr-o simulare de tip „war game”, în contextul incertitudinilor legate de angajamentul SUA în Europa. Această inițiativă vine ca urmare a preocupărilor europenilor față de amenințările de retragere din NATO, recent exprimate de președintele american Donald Trump. În plus, atacurile cu drone iraniene în Cipru, care deține președinția prin rotație a Consiliului UE, au amplificat aceste temeri.
Simulările vor începe în luna mai, mai întâi la nivelul ambasadorilor celor 27 de state membre la Bruxelles, urmate de un exercițiu la nivelul miniștrilor. Unul dintre scenariile posibile include un atac hibrid major asupra Uniunii Europene.
Clauza de asistență mutuală, reglementată de articolul 42-7 din Tratatul UE, stipulează că, în cazul în care o țară a UE este „obiectul unei agresiuni armate pe teritoriul său”, celelalte state membre sunt obligate să ofere ajutor și asistență prin toate mijloacele disponibile. Această clauză a fost activată o singură dată, de Franța, în urma atentatelor islamiste din 2015, dar obligațiile și consecințele activării sale rămân vagi.
Un responsabil din cadrul UE a declarat că scopul exercițiului este să se examineze aspectele practice ale activării clauzei: „Cum funcționează asta? Ce putem face?”. La Conferința de securitate de la München din februarie, Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a îndemnat statele membre să își activeze propria clauză de apărare mutuală, fără a dubla NATO. Douăzeci și trei de state membre UE sunt, de asemenea, parte din NATO și nu doresc să încurajeze dezangajarea SUA din această alianță militară.
Diferențele față de articolul 5 din NATO
Articolul 5 din Tratatul NATO este considerat nucleul apărării colective, stipulând că un atac armat împotriva unui membru este considerat un atac asupra tuturor. Acesta obligă aliații să asiste partea atacată, inclusiv prin forță militară, pentru a restaura securitatea în zona Atlanticului de Nord. Articolul 5 a fost invocat o singură dată, după atacurile de la 11 septembrie 2001.
Un înalt responsabil al UE a subliniat că articolul 42-7 „nu este o clauză de apărare reciprocă, ci o clauză de asistență reciprocă”.
