Strategia Națională de Apărare: Cetățeanul, un aliat în acțiune
Noua Strategie Națională de Apărare este un document ambițios care promite transformarea cetățeanului într-un „partener activ” al statului, iar corupția devine din nou o prioritate. În cele 40 de pagini se prezintă o listă impresionantă de aspirații, incluzând modernizarea armatei române, programe de educație destinate formării cetățenilor cu gândire critică și rezistenți la propagandă, implicarea serviciilor secrete în combaterea corupției și creșterea bugetului de apărare la 5% din PIB până în 2035.
Corupția și serviciile secrete – limitele ambigue ale implementării
Cea mai controversată propunere a strategiei este introducerea serviciilor de informații în lupta anticorupție, după ce Decizia 51 a Curții Constituționale din 2016 a interzis SRI-ului să efectueze interceptări în dosarele DNA. Documentul oficial prevede: „Limitarea drastică a corupției prin implicarea serviciilor de informații în colectarea datelor care documentează posibile fapte de corupție, fără interferența acestora în cercetarea penală și în procesul de justiție”.
Președintele Nicușor Dan a explicat rolul serviciului de informații, subliniind că acesta trebuie să producă informații consistente, iar din momentul în care informația este transmisă către parchet, serviciul de informații nu ar trebui să mai fie implicat. Andrei Țăranu, politolog, susține că măsura poate ajuta la combaterea corupției, dar ridică întrebări despre controlul serviciilor de informații: „Cine sunt arbitrii arbitrilor? Aici este adevărata întrebare”.
Conceptul „independență solidară” – strategic sau doar slogan?
Conceptul central al strategiei este „independența solidară”, care sugerează că România își va urmări propriile interese, dar va rămâne un partener loial al aliaților. Documentul afirmă că România va acționa ca un membru activ al UE și NATO, menționând că „adevărata independență nu se poate priva de loialitate”.
În contextul societății polarizate, strategia pare să răspundă diverselor voci, incluzând curentul izolaționist și cel pro-occidental. „Independența solidară” sugerează o abordare echilibrată, dar nu este o idee nouă în politica externă românească.
Cetățeanul ca partener activ – o promisiune fără cadru concret
Strategia reintroduce ideea implicării active a cetățeanului, afirmând că securitatea națională „nu este doar despre instituții, ci rezultatul unui efort colectiv în care cetățenii au un rol activ”. Andrei Țăranu observă că, pentru a deveni un partener activ, cetățenii au nevoie de un cadru clar care să definească drepturile și datoriile fiecărei părți.
Documentul promite „ridicarea nivelului culturii de securitate a populației” și „comunicarea publică permanentă”, dar ridică întrebări despre aplicarea acestor propuneri, inclusiv cine le va coordona și ce bugete vor fi necesare. Politologul caracterizează documentul ca o „colecție de dorințe”, cu multe obiective generale, dar fără detalii concrete pentru implementare.
Amprenta fiecărui președinte – de la Băsescu la Dan
Comparația cu strategiile anterioare arată cum fiecare președinte și-a impus propria viziune asupra documentelor de securitate. În 2005, Traian Băsescu a introdus corupția ca amenințare la adresa securității naționale. Klaus Iohannis a mutat accentul pe amenințarea din est și a eliminat corupția din lista riscurilor directe la adresa securității în 2020. Acum, Nicușor Dan readuce corupția la rang de securitate națională și discută despre necesitatea înarmării și combaterea propagandei.
Strategia Națională de Apărare urmează să fie discutată în ședința Consiliului Suprem de Apărare a Țării din 24 noiembrie și va fi prezentată de Nicușor Dan în Parlamentul României până la sfârșitul lunii.
