Strategii ingenioase pentru guvernele europene: Cum pot încuraja bogații să contribuie mai mult la taxe
Guvernele europene care se confruntă cu probleme financiare și doresc să impoziteze mai puternic persoanele bogate pentru a acoperi deficitele din finanțele publice și a remedia inegalitățile crescânde ar putea descoperi că impozitele directe pe avere nu sunt cea mai eficientă soluție. Istoria arată că aceste impozite generează rareori venituri semnificative și adesea nu își ating obiectivele principale, conform experților fiscali și economiștilor.
Experții sugerează o serie de opțiuni mai eficiente, cum ar fi un control mai mare al câștigurilor de capital, impozitele pe moșteniri și taxele de ieșire pentru cei care încearcă să se mute într-un paradis fiscal. Conform unui ghid recent al FMI, „preocupările legate de inegalitatea bogăției nu implică faptul că guvernele ar trebui să utilizeze impozite pe averea netă.” Ghidul subliniază că „îmbunătățirea impozitelor pe veniturile din capital tinde să fie atât mai echitabilă, cât și mai eficientă.”
În Europa, țări precum Elveția, Spania și Norvegia aplică forme diferite de impozitare a averii pentru deținătorii de active ce depășesc un anumit nivel. De asemenea, Franța și Marea Britanie discută despre reduceri ale deficitului bugetar. Rata medie a impozitului pe venit în cele 38 de țări membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică a scăzut de la 66% în 1980 la 43% în prezent. La vârful societății, cei mai bogați 0,0001% dintre contribuabili plătesc aproape deloc impozite în țări precum Franța și Țările de Jos, datorită capacității lor de a-și plasa activele în holdinguri.
Profesorul Gabriel Zucman de la Paris School of Economics a propus un impozit de 2% pentru cei mai bogați 0,01% din Franța în bugetul pentru 2026, propunere care este în prezent dezbătută. El afirmă că „trebuie să ne asigurăm că miliardarii plătesc cel puțin la fel de mult ca alte grupuri sociale”, subliniind importanța justiției și a echității fiscale.
Totuși, impozitarea stocului de active nu este neapărat cea mai bună modalitate de a atinge acest obiectiv, deoarece aceste impozite generează, de obicei, venituri modeste, reprezentând doar câteva zecimale din Produsul Intern Brut. Contribuabilii extrem de bogați își pot proteja activele prin plasarea lor în afaceri, trusturi sau bunuri scutite de impozit, cum ar fi antichitățile, sau chiar prin transferul acestora în paradisuri fiscale.
Impozitul pe avere se aplică, de regulă, tuturor tipurilor de avere la aceeași rată, penalizând astfel pe cei care dețin active cu randament mai mic. În contrast, impozitul pe veniturile obținute din capital, cum ar fi dividendele și câștigurile de capital, se aplică asupra randamentelor reale. Acestea sunt, în general, supuse unui impozit mai mic decât veniturile din muncă, iar susținătorii impozitelor pe avere consideră că există posibilități de schimbare.
OCDE a afirmat că „tratamentul fiscal favorabil al câștigurilor este un factor important al ratelor efective scăzute de impozitare în rândul persoanelor cu venituri mari.” Veniturile din câștiguri de capital și dividende sunt impozitate la o rată fixă scăzută în țări precum Franța, Germania, Italia, Coreea de Sud și Japonia. Unii economiști susțin că impozitele reduse pe capital încurajează economisirea și investițiile, deși OCDE afirmă că aceste obiective ar putea fi atinse și prin alte mijloace, cum ar fi scutirile fiscale țintite.
Remediile includ eliminarea scutirilor pentru câștigurile de capital și asigurarea impozitării acestora, cel târziu, atunci când activele sunt moștenite sau când contribuabilul părăsește țara. Impozitul pe moștenire, denumit uneori „impozitul pe moarte”, a fost considerat echitabil și eficient de către OCDE, având avantaje față de impozitul pe avere, cum ar fi faptul că nu descurajează economisirea pentru bătrânețe.
Detractorii susțin că bunurile moștenite au fost deja impozitate atunci când veniturile au fost obținute. Deși majoritatea economiilor dezvoltate impozitează averea moștenită, nu toate utilizează acest instrument pe deplin. În Italia, Polonia și Coreea de Sud, moștenitorii nu plătesc impozit pe afacerile moștenite, iar în Irlanda, Spania și Germania există scutiri mari.
Într-un mediu global competitiv, factorii de decizie politică trebuie să găsească un echilibru între creșterea veniturilor fiscale și evitarea plecării persoanelor bogate în alte jurisdicții. Activistii fiscali de la Tax Justice Network susțin că toată lumea ar avea de câștigat de pe urma reducerii decalajului de bogăție, deoarece „inegalitățile mari subminează creșterea economică și speranța de viață la toate nivelurile.”
