Tot ce trebuie să știm despre epidemia de Ebola care a stârnit alarma OMS
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a declarat focarul de Ebola din Africa drept urgență de sănătate publică de importanță internațională. Până în prezent, 336 de persoane au fost infectate în țările din Africa Centrală și de Est, inclusiv Uganda și Republica Democrată Congo, iar cel puțin 88 de persoane au decedat.
Ebola este cauzată de un grup de virusuri numite Ortoebolavirusuri. Tulpina virusului responsabilă de epidemie, Bundibugyo, este rară și nu există un vaccin care să protejeze populația de răspândirea sa, ceea ce o face deosebit de periculoasă. OMS declară o urgență de sănătate publică de interes internațional atunci când apare o epidemie gravă, bruscă, neobișnuită sau neașteptată, care necesită o reacție internațională pentru a reduce răspândirea acesteia. Organizația a declarat anterior urgențe de sănătate publică în timpul focarelor de mpox, COVID, Ebola, Zika, poliomielită și gripă porcină.
Când a început acest focar?
Virusul a fost detectat pentru prima dată pe 5 mai în Republica Democrată Congo (RDC) și a fost confirmat ca fiind tulpina Bundibugyo pe 15 mai. Boala s-a răspândit în Uganda, cu două cazuri detectate în capitala țării, Kampala. Un caz suspect recent în cel mai populat oraș al RDC, Kinshasa, nu a fost confirmat pozitiv, dar este probabil ca focarul să ajungă în acest oraș. OMS a avertizat că amploarea reală a focarului este probabil mai mare decât sugerează cifrele actuale.
Cum se răspândește?
Liliecii fructifori africani par să fie gazdele naturale ale virusului. Maimuțele, primatele și antilopele pot contracta infecția de la lilieci. Primul caz la om a fost identificat în RDC în 1976, iar acesta este al 17-lea focar. Cel mai grav focar a fost epidemia din Africa de Vest din 2014–2016, care a fost cauzată de tulpina Zaire și a ucis peste 11.000 de persoane. Virusul se transmite de la om la om prin contact direct cu fluidele corporale ale unei persoane infectate, cum ar fi sângele, fecalele sau voma, inclusiv după decesul acesteia. Personalul medical și îngrijitorii se confruntă cu cel mai mare risc de infectare.
Care sunt simptomele?
Simptomele bolii Ebola pot apărea brusc și includ febră, oboseală, stare generală de rău, dureri musculare, dureri de cap și dureri în gât. Acestea sunt urmate de vărsături, diaree, dureri abdominale, erupții cutanate și simptome de afectare a funcțiilor renale și hepatice, care pot duce la insuficiență organică. În unele cazuri, apar sângerări și hemoragii. În general, aproximativ 50% dintre persoanele care contractează Ebola mor din această cauză, iar rata mortalității în focarele anterioare variază între 25% și 90%, în funcție de tulpină și de accesul la asistență medicală. Tulpina actuală are o rată de mortalitate de aproximativ 40%, dar este considerată mai periculoasă din cauza lipsei unui vaccin.
De ce nu există un vaccin?
Există două vaccinuri aprobate pentru Ebola. Unul dintre ele, Ervebo, a fost lansat în 2015 și a fost administrat la 345.000 de persoane în timpul focarelor din perioada 2018–2020 din RDC. Acesta funcționează prin utilizarea unei proteine din virusul Ebola pentru a antrena sistemul imunitar uman să recunoască și să răspundă la virus, fără a utiliza o tulpină vie. Celălalt vaccin, Zabdeno, a fost supus unor studii clinice și este administrat în principal persoanelor cu contact direct și personalului medical, necesitând două doze, la câteva săptămâni distanță, ceea ce îl face mai puțin potrivit pentru o intervenție de urgență. Vaccinurile pentru tulpina actuală Bundibugyo se află încă în stadiul de cercetare, fiind supuse unor studii preclinice pe modele animale.
Cum se tratează și se gestionează boala?
Nu există tratamente specifice pentru tulpina Bundibugyo. Tratamentul se concentrează pe gestionarea simptomelor, cum ar fi menținerea tensiunii arteriale, reducerea vărsăturilor și a diareei, menținerea hidratării și gestionarea febrei și a durerii. Răspunsurile de sănătate publică sunt supravegheate de strategia de supraveghere a Ebola a OMS, care combină comunicarea cu comunitatea, diagnosticarea rapidă, izolarea, urmărirea contactelor și înmormântările în condiții de siguranță pentru a opri transmiterea. Urmărirea contactelor implică identificarea tuturor persoanelor care au avut contact fizic direct cu un caz simptomatic, monitorizarea lor zilnică timp de 21 de zile, precum și izolarea și testarea oricărei persoane care dezvoltă simptome. Testarea utilizează PCR în timp real și teste rapide de antigen (RAT) pentru a detecta particule virale într-un mod similar cu COVID.
Ar trebui să fim îngrijorați?
Epicentrul focarului, provincia Ituri, este o regiune minieră afectată de conflicte și cu trafic intens. Muncitorii se deplasează regulat între zone sanitare și peste granițe, crescând riscul de răspândire. Cel puțin patru lucrători din domeniul sănătății au murit, ceea ce sugerează lacune în prevenirea infecțiilor la unitățile medicale. În prezent, nu este necesară închiderea frontierelor, dar autoritățile au recomandat RDC și Ugandei să îmbunătățească urmărirea contactelor și să intensifice testarea de laborator.
