Tragicele destine ale copiilor ucraineni: sute de vieți curmate în atacuri rusești
Războiul lovește mai puternic în cei mai vulnerabili: milioane de copii sunt prinși în mijlocul conflictului din Ucraina, victime sigure ale bombardamentelor care continuă cu aceeași intensitate. În ultimele luni, s-a înregistrat o creștere a numărului de victime în rândul copiilor ucraineni, Rusia atacând acum inclusiv zone civile dens populate. Conform unui raport al The Guardian, 222 de copii au fost uciși sau răniți între martie și mai 2023, iar în total, 2.889 de copii au fost afectați de la începutul invaziei.
Familii schingiuite de un război nemilos
În noaptea de 18 mai, Mark Ifiemenko, în vârstă de patru ani, se afla acasă cu părinții săi în Vasilkiv, un orășel situat în apropierea capitalei ucrainene, Kiev. În timp ce sunetele exploziilor răsunau în apropierea casei lor, mama lui Mark l-a dus în grabă jos, împreună cu bunicii săi. Ulterior, s-a aflat că, în acea noapte, Rusia a lansat unul dintre cele mai mari atacuri asupra Ucrainei, cu peste 270 de drone și rachete pătrunzând în spațiul aerian al țării.
Mark și familia sa s-au ascuns într-o cameră considerată cea mai sigură. Tatăl său, Serghei, s-a grăbit să oprească gazul în bucătărie. Acolo, o dronă Shahed a lovit casa lor. „Era fum și praf peste tot, nici măcar nu puteam respira. Am început să-i strig pe membrii familiei mele și am alergat spre camera în care se aflau”, povestește Serghei, care se întorsese de curând din serviciul militar.
„I-am văzut pe tatăl și mama mea, care erau răniți. Am întrebat-o pe mama unde sunt Anna și Mark, iar ea mi-a răspuns că Anna nu mai era printre noi. Țineam o lanternă și, când am îndreptat-o în jos, am văzut că stăteam deasupra cadavrului soției mele… un fragment din dronă îi străpunsese capul. Chiar și după moarte, ea era ghemuită în jurul lui Mark, protejându-l”, adaugă el.
După ce l-a salvat pe Mark, Serghei l-a dus pe fiul său, sub ploaia de bombardamente, la casa unei rude din apropiere și s-a întors să-și ajute părinții. A doua zi dimineață, Mark a fost transportat la spitalul de copii Ohmatdyt din Kiev, unde a petrecut 10 zile la terapie intensivă, cea mai mare parte a timpului în comă. Mark a supraviețuit atacului datorită reacției rapide și protecției mamei sale, dar a suferit leziuni grave, inclusiv fracturi craniene și orbire la un ochi.
Organizațiile neguvernamentale cer să se facă dreptate
Conform dreptului internațional umanitar, atacarea deliberată a infrastructurii civile este considerată o crimă de război. Daria Kasyanova, președinta Rețelei ucrainene pentru drepturile copilului, subliniază că atacurile Rusiei ar trebui condamnate mai ferm de către liderii internaționali. Amnesty International a documentat numeroase cazuri de atacuri indiscriminate din partea forțelor ruse, soldate cu mii de victime civile.
Chiar și după încheierea conflictului, Ucraina se confruntă cu o mare prevalență de resturi explozive și mine terestre, care continuă să provoace victime, în special în rândul copiilor. Un sondaj UNICEF a estimat că cel puțin unul din cinci copii din Ucraina a suferit o pierdere personală din cauza războiului.
Serghei spune că Mark întreabă frecvent de mama sa și îi este dor de ea. „I-am spus adevărul despre ce i s-a întâmplat. Cât de mult o iubea și cum a făcut totul pentru ca el să fie fericit. Îi spun că ea a devenit îngerul lui păzitor.” Mark are nevoie de vizite regulate la spital și se confruntă cu probleme de somn, învățare și dezvoltare.
Impactul pe termen lung al războiului
Kasyanova afirmă că războiul are un impact multidimensional asupra copiilor din Ucraina. „Copiii sunt privați de siguranță, stabilitate și sentimentul de normalitate. Copilăria lor este marcată de frică, separare și instabilitate”, spune ea. Aproape 3.000 de copii au fost răniți sau uciși în Ucraina de la începutul războiului, iar experții cer ca bombardarea zonelor civile să fie tratată ca o crimă de război.
„Există copii și adolescenți care nu au cunoscut niciodată o viață pașnică. Înțelegerea lor despre copilărie este modelată de pierdere, strămutare, deportare, frică și instabilitate”, adaugă Kasyanova. „Dacă această traumă nu este tratată corespunzător, poate avea consecințe pe termen lung asupra capacității lor de a învăța, de a construi relații și de a avea încredere în ceilalți.”
Serghei, care s-a întors definitiv de pe front, își dorește ca Mark să aibă o viață fericită, în ciuda rănilor și traumei suferite. „Nu vreau ca un alt copil ucrainean să crească trăind experiența războiului. Ei nu au făcut nimic rău pentru a fi uciși sau răniți în acest fel. Nu meritau asta”, concluzionează el.
