Un studiu recent contestă relevanța IMC-ului în diagnosticarea obezității
Doar între 25% și 33% dintre persoanele diagnosticate cu obezitate ar trebui considerate ca având o stare de sănătate precară, conform unui studiu publicat în revista Nature. Această cercetare subliniază necesitatea reformării modului de diagnosticare a obezității, extinzând criteriile dincolo de indicele de masă corporală (IMC), care se calculează pe baza greutății și înălțimii, prin includerea nivelului de grăsime corporală și a stării generale de sănătate.
Studiul, care analizează date de la aproape 850.000 de adulți din China, Marea Britanie, SUA și Spania, sugerează clasificarea obezității în două stadii: preclinic, când reprezintă în principal un factor de risc, și clinic, când cauzează deja probleme de sănătate. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) estimează că obezitatea afectează peste un miliard de oameni la nivel global, având implicații serioase, precum diabetul de tip 2, bolile cardiovasculare, afecțiunile hepatice și renale și cancerul.
Studiul estimează că, aplicând noul cadru de evaluare, 1% până la 3% dintre persoanele clasificate drept obeze pe baza IMC-ului nu ar mai fi incluse în această categorie. Pe de altă parte, 5% până la 9% dintre persoane, în special cei cu un procent mai ridicat de grăsime corporală, ar primi diagnosticul de obezitate. Aceasta ar putea afecta zeci de milioane de oameni la nivel global.
Francesco Rubino, cercetătorul principal, a subliniat că imprecizia măsurătorilor bazate pe IMC este bine cunoscută. Noul cadru de evaluare propune măsurarea grăsimii corporale, inclusiv prin evaluarea circumferinței taliei, alături de IMC, precum și verificarea disfuncțiilor organice asociate cu greutatea înainte de stabilirea diagnosticului.
Conform acestor criterii, studiul estimează că, în medie, aproximativ 27% dintre persoanele cu obezitate din cele patru țări studiate suferă de obezitate clinică, reprezentând circa 8,5% din totalul adulților. Majoritatea celor cu „obezitate preclinic” – în medie, aproximativ 82% – nu au evoluat către o formă de „obezitate clinică”, deși ratele de progresie au fost mai ridicate în China și Spania.
