Câinii pășesc într-o eră revoluționară a evoluției
Câinii intră într-o nouă fază a evoluției, potrivit oamenilor de știință. Patrupezii ar putea trece printr-un al treilea val de domesticire, determinat de dorința oamenilor pentru animale de companie prietenoase, calme și adaptate unui stil de viață sedentar. Cu doar câteva decenii în urmă, câinii erau considerați animale de muncă, responsabile cu vânarea dăunătorilor, păzirea turmelor și protejarea locuințelor. Astăzi, compania oferită de un câine este o prioritate mult mai mare pentru stăpâni.
Oamenii de știință au descoperit că această schimbare a crescut nivelul unui hormon responsabil de legăturile sociale la câini – în special la câinii de asistență. Un studiu a concluzionat că hormonul oxitocină este cel care determină câinii să caute contactul cu stăpânii lor. Pe măsură ce oamenii au domesticit lupii, transformându-i în animalele afectuoase pe care le cunoaștem astăzi, sensibilitatea câinilor la oxitocină a crescut.
Un studiu realizat în 2017 de cercetătorii de la Universitatea Linköping din Suedia a investigat modul în care câinii și-au dezvoltat abilitatea unică de a coopera cu oamenii, inclusiv disponibilitatea lor de a „cere ajutor” atunci când se confruntă cu o problemă dificilă. Cercetătorii au bănuit că hormonul oxitocină este implicat, deoarece se știe că joacă un rol esențial în relațiile sociale dintre indivizi.
Efectul oxitocinei depinde de cât de bine se leagă aceasta de receptorul său în interiorul celulelor. Studiile anterioare au arătat că variațiile din materialul genetic situat în apropierea genei care codifică receptorii oxitocinei influențează capacitatea câinilor de a comunica. În cadrul unui experiment, cercetătorii au observat 60 de Golden Retrieveri încercând să deschidă capacul unui borcan cu recompense, borcanul fiind intenționat imposibil de deschis.
Rezultatele au arătat că acei câini cu o anumită variantă genetică a receptorului au reacționat mai puternic la oxitocină decât ceilalți. Administrarea oxitocinei i-a făcut mai predispuși să ceară ajutor decât soluția salină. Aceste descoperiri oferă o perspectivă asupra modului în care domesticirea a modificat genele care influențează abilitățile sociale ale câinilor.
Brian Hare și Vanessa Woods, experți în comportamentul canin, susțin că trăsăturile comportamentale ale câinilor trec printr-un al treilea val de domesticire. Pe măsură ce rolul câinilor în viața oamenilor s-a schimbat – de la muncitori la însoțitori – s-au schimbat și comportamentele lor, poate chiar și biologia lor.
Woods conduce programul Puppy Kindergarten al Duke Canine Cognition Center, unde sunt antrenați căței pentru a deveni câini de asistență. Studiile pe câinii de asistență au arătat că aceștia sunt „remarcabil de bine adaptați la viața în secolul XXI”. Acești câini sunt „profesioniști instruiți” care își pot ajuta stăpânii cu sarcini, rămân calmi și liniștiți în timpul pauzelor și au o dispoziție deosebit de prietenoasă.
În trecut, câinii erau priviți foarte diferit. Ei erau animale de lucru, antrenate pentru vânătoare, pază sau protejarea casei. Până în anii ’90, câinii își petreceau cea mai mare parte a vieții în aer liber, având mult spațiu pentru a explora. În prezent, tot mai mulți câini trăiesc în zone dens populate și petrec mai mult timp în interior, interacționând mai frecvent cu oameni necunoscuți.
Woods și Hare afirmă că aceste noi presiuni sociale determină un al treilea val de domesticire canină, câinii de asistență fiind exemplul cel mai evoluat al acestei generații. Acești câini, deși pot părea similari cu un Labrador obișnuit, au fost modificați genetic pentru a se adapta mai bine la nevoile vieții moderne.
Domesticirea câinilor datează de acum între 40.000 și 14.000 de ani. Primul val a început când oamenii trăiau ca vânători-culegători și lăsau resturi de mâncare în jurul așezărilor. Lupii care profitau de această sursă de hrană aveau un avantaj de supraviețuire. Al doilea val a început după Revoluția Industrială, când clasa de mijloc dorea câini care să reflecte gusturile rafinate și statutul economic.
Pe măsură ce intrăm într-un al treilea val de domesticire, Woods și Hare cred că oamenii ar trebui să aibă un rol activ în facilitarea acestui proces, promovând reproducerea și antrenarea câinilor care să se integreze mai bine în societatea modernă.
