Alegerile prezidențiale din 2025, prima rundă: Poveștile comunităților uitate din satele montane
În satele izolate din munți, votul este caracterizat de tăcere. Nu mai există glasul schimbării, ci doar ecoul unor promisiuni pierdute în timp, care pentru locuitorii acestor zone s-a oprit demult. Deși ar dori să meargă la vot pentru a-și îndeplini datoria civică, secțiile de votare se află la zeci de kilometri depărtare, iar transportul este o problemă majoră. Oamenii speră că cineva îi va duce cu mașina să voteze.
În satul Schitu de Sus, din județul Mehedinți, timpul apasă greu pe umerii celor care au mai rămas să aibă grijă de locul în care s-au născut. Un localnic afirmă: „Din ce în ce mai rău e.” Când este întrebat dacă mai are încredere că totul va fi bine, răspunsul este clar: „Nu, niciodată!”
Singura legătură pe care bătrânii din Schitu de Sus o mai au cu civilizația este cutia poștală, unde postașul lasă, din când în când, cupoanele de pensie sau facturile pentru lumină. Pe una dintre ulițele satului locuiește bunicul Trică, în vârstă de 92 de ani, care este singur de 30 de ani. El își exprimă dorința de a merge la vot, chiar dacă secția se află la 40 de kilometri distanță.
„Am rămas numai eu cu vecinul, aici. Se zice că speranța moare ultima… Întotdeauna omul speră la mai bine!” spune Trică. Reporterul îl întreabă despre distanța până la secția de votare, iar acesta răspunde: „La Izvorul Bârzii sau la Balotești. Întotdeauna m-am dus când am fost tânăr, dar acum nu pot să mă duc pe jos. Dacă vine cineva cu vreo mașină să ne ducă.”
Alți localnici împărtășesc sentimente similare. O localnică menționează: „E perit satul, domnișoară. Puțină lume a mai rămas, cei tineri au plecat. Nu știm, nu știm. Ce să vă spun, de dus ne-om duce, dar de votat, nu știm.” Când este întrebată cu ce speranță se mai duc la vot, răspunde: „Cine știe, ce mai știm noi, de unde să știm pe cine să mai alegi, ce să mai faci.”
Un alt localnic afirmă: „Nu ne-am hotărât, să vedem dacă ne ducem. Și dacă ne ducem, sperăm că se va face ceva. Trăim cu speranțele.”
