Regimuri în criză: O călătorie prin tumultoasa istorie a intervențiilor americane
Diversi președinți americani au trimis forțe militare pentru a înlătura conducătorii nepopulari din străinătate, iar rezultatele acestor intervenții au fost mixte. La începutul actualului conflict cu Iranul, președintele Donald Trump a declarat că unul dintre obiectivele acestuia este înlăturarea regimului mullahilor. Deși oficialii americani, inclusiv secretarul Apărării Pete Hegseth, au afirmat că conflictul „nu este un așa-numit război pentru schimbarea regimului”, istoria intervențiilor SUA sugerează că acest raționament ar putea fi unul dintre motivele din spatele acțiunilor militare.
Războiul Rece
În perioada Războiului Rece (1947-1989), SUA au efectuat 72 de încercări de a schimba balanța puterii în străinătate, conform unui studiu din 2019. Dintre acestea, 64 au fost operațiuni secrete ale serviciilor secrete, având o rată de succes de aproximativ 40%. De exemplu, în 1953, CIA a răsturnat guvernul prim-ministrului iranian Mohammad Mossadegh, iar noul conducător, șahul Mohammad Reza Pahlavi, a fost considerat un „lacheu al SUA” și a fost el însuși răsturnat în 1979.
Venezuela (2026)
Una dintre cele mai recente operațiuni de „schimbare de regim” a avut loc în ianuarie 2026, când Trump a aranjat răpirea liderului venezuelean Nicolás Maduro, care va fi judecat pentru „terorism legat de droguri”. Delcy Rodríguez, fosta sa adjunctă, a preluat conducerea, iar SUA au declarat că vor coopera cu ea pentru a obține acces la rezervele de petrol ale țării. Cu toate acestea, María Corina Machado, câștigătoarea Premiului Nobel pentru Pace din 2025, a anunțat că va reveni în Venezuela pentru a conduce țara spre democrație.
Libia (2011)
În 2011, în contextul Primăverii Arabe, SUA, sub conducerea președintelui Barack Obama, s-au aliat cu oponenții lui Muammar Gaddafi, lansând atacuri aeriene în cadrul operațiunii NATO „Unified Protector”. Gaddafi a fost ucis în octombrie 2011, dar Libia rămâne divizată politic și instabilă aproape 15 ani mai târziu.
Irak (2003)
În 2003, președintele George W. Bush a proclamat „Misiune îndeplinită” după căderea lui Saddam Hussein. Cu toate acestea, ocupația ulterioară nu a adus stabilitate, iar instituțiile statului au rămas slabe. Grupul terorist „Statul Islamic” a crescut în această perioadă, destabilizând Irak, Siria și întreaga regiune. Istoricul Joseph Stieb a afirmat că americanii au avut o percepție greșită asupra ușurinței cu care regimurile pot fi înlocuite.
Afganistan (2001)
Operațiunea „Libertate Durabilă” a fost lansată în Afganistan la patru săptămâni după atacurile din 11 septembrie 2001. Regimul taliban a fost răsturnat rapid, dar guvernul susținut de SUA a reușit să se mențină la putere doar temporar. Retragerea trupelor internaționale în 2014 a permis talibanilor să recâștige controlul, culminând cu recucerirea completă a Afganistanului în 2021.
Panama (1989)
Dictatorul Manuel Noriega a fost înlăturat în 1989 prin operațiunea militară „Just Cause”, ordonată de președintele George H. W. Bush, după ce acesta a refuzat să recunoască rezultatele alegerilor din mai 1989. Costul intervenției militare a fost estimat la 331 de milioane de dolari.
Grenada (1983)
În 1983, SUA au invadat Grenada pentru a-l înlătura pe prim-ministrul Maurice Bishop, în contextul aliniării politice a țării cu Uniunea Sovietică. Invazia a avut loc în ciuda opoziției guvernului britanic, iar după retragerea trupelor americane, un guvernator britanic a supravegheat tranziția și alegerile din 1984.
Republica Dominicană (1965)
În 1965, SUA au intervenit în Republica Dominicană pentru a preveni apariția unei „a doua Cube” în urma unui conflict civil. Președintele Lyndon B. Johnson a ordonat invazia, care a avut scopul de a proteja cetățenii americani și de a asigura puterea unui guvern favorabil SUA.
