Iranul și-a întărit stocurile de rachete și drone în perioada de negociere cu SUA
Iranul a reușit să își refacă aproximativ 75% din stocurile de rachete și drone de dinainte de război în timpul recentului armistițiu cu SUA. În ciuda campaniilor aeriene masive ale SUA și Israelului, menite să paralizeze definitiv capacitatea ofensivă a Teheranului, acesta a reușit să își păstreze echipamentele esențiale în buncăre subterane adânci.
De la intrarea în vigoare a armistițiului pe 8 aprilie, Iranul a îndepărtat molozul de la intrările blocate ale buncărelor, și-a regrupat forțele și, probabil, și-a completat stocurile cu rachete rusești nou-fabricate. Aceasta complică grav orice calcul al SUA privind reluarea operațiunilor militare la scară largă.
Teheranul a reușit să reconstruiască marea majoritate a arsenalului său de lovituri de lungă distanță. În plus, agențiile de informații estimează că Iranul deține în prezent aproximativ 75% din rezervele sale de rachete și drone dinainte de război, contrazicând astfel narațiunea conform căreia capacitățile sale ar fi fost degradate cu 90%.
Forțele americane și israeliene au susținut că au distrus două treimi din platformele mobile de lansare ale Iranului, iar secretarul american al Apărării a afirmat că capacitățile de lovire la distanță ale Iranului fuseseră reduse cu 90%. Totuși, dosarele serviciilor de informații indică faptul că majoritatea tehnologiei sofisticate a rachetelor balistice iraniene a rămas în siguranță, izolată în buncăre subterane adânc îngropate.
Odată cu intrarea în vigoare a armistițiului, inginerii iranieni au curățat resturile, au dezgropat tuburile de tranzit îngropate și au început revizia rețelelor de lansatoare. În ciuda consumării a mii de muniții în condițiile unui blocaj aliat, stocurile Iranului și-au revenit, crescând de la 60% din capacitate în luna martie la 75% în prezent.
Baza industrială și legătura cu Rusia
Un factor semnificativ care a accelerat redresarea militară a Iranului este aportul de echipamente militare din străinătate. Surse din serviciile de informații menționează că stocul reînnoit al Teheranului include probabil rachete de fabricație rusă, produse în ultimele 12 luni, evidențiind o legătură activă în domeniul industrial-militar între Moscova și Teheran.
Baza de producție internă a Iranului în domeniul apărării s-a dovedit extrem de adaptabilă. Infrastructura industrială de bază a Iranului poate trece fără probleme la asamblarea unor variante de drone de nouă generație, chiar și în condițiile presiunii din timpul războiului. Deși embargourile occidentale au îngreunat aprovizionarea cu explozivi militari de înaltă calitate și componente de urmărire, regimul continuă să producă în serie muniții de tip Shahed, folosind fibră de sticlă comercială, software de ghidare localizat și motoare cu ardere internă de uz civil.
Dilema strategică pentru SUA
Revitalizarea capacităților militare ale Iranului creează o profundă dilemă strategică pentru administrația SUA. În ciuda declarațiilor publice de victorie, care afirmau că un memorandum de înțelegere al Casei Albe a „pus capăt războiului” și a înghețat programul nuclear al Iranului, rezultatele tactice nu au atins obiectivele strategice principale.
Potrivit unui expert, succesele tactice promovate de Pentagon nu au reușit să paralizeze baza industrială de apărare a Iranului sau să slăbească în mod semnificativ programul iranian de rachete. Această situație complică grav pârghia de influență a Washingtonului, în contextul în care negocierile de pace pe canale neoficiale dau semne de ruptură.
Relațiile s-au deteriorat în urma doborârii recente a unui elicopter militar american în Golful Persic, ceea ce a determinat avertismente din partea oficialilor americani că Washingtonul ar putea lichida 24 de miliarde de dolari din fondurile iraniene înghețate pentru a-și compensa aliații regionali. Reacția Iranului a fost una vehementă, în timp ce Marina SUA continuă să desfășoare grupuri de atac armate de pe portavioane pentru a escorta 7 milioane de barili de petrol pe zi prin Strâmtoarea Ormuz.
