Să conturăm împreună o strategie eficientă pentru medicamente
În ultimele săptămâni, diverse voci din sistemul de sănătate au adus în discuție probleme precum sustenabilitatea finanțării sănătății, disponibilitatea medicamentelor, utilizarea medicamentelor generice și biosimilare, continuitatea tratamentului și durata mare de timp necesară pentru ca terapiile inovatoare să fie compensate în România. Aceste aspecte sunt interconectate și duc la o întrebare esențială: cum putem asigura accesul pacienților la tratamentele necesare, la momentul potrivit? Răspunsul necesită o politică coerentă a medicamentului, construită în colaborare și centrată pe nevoile pacienților.
De la dezbatere la soluții
În dezbaterea publică recentă, s-a formulat ideea că „politica medicamentului trebuie să fie fără politică”. Acest mesaj subliniază un principiu important: politica medicamentului are nevoie de continuitate, predictibilitate și decizii bazate pe date și pe nevoile reale ale pacienților. Accesul la tratament trebuie să rămână o prioritate, dar poate fi limitat de probleme de producție, de politica de prețuri sau de întârzieri în includerea terapiilor noi pe lista medicamentelor compensate.
Cauzele și soluțiile sunt variate, dar pentru pacient, toate converg spre o îngrijire medicală optimă. Dacă ne concentrăm pe accesul la terapii inovatoare, un obstacol major apare între aprobarea europeană și compensarea efectivă în România.
România: 1.110 zile până la compensarea unei terapii inovatoare
Pacienții români așteaptă, în medie, 1.110 zile (peste trei ani) de la aprobarea europeană a unui medicament inovator până la compensarea acestuia. Comparativ, media europeană este de 597 de zile. Din 168 de medicamente inovatoare aprobate centralizat între 2021 și 2024, doar 28 erau compensate în România pe 5 ianuarie 2026, reprezentând 17%, față de 45%, media europeană. De asemenea, în oncologie, România compensează doar 20% dintre medicamentele aprobate în această perioadă, comparativ cu 51%, media europeană, iar pentru medicamentele orfane, proporția este de 20% comparativ cu 43%. Aceste cifre indică timp pierdut pentru pacienți, care se poate traduce în progresia bolii, complicații și restrângerea opțiunilor terapeutice.
Tipuri diferite de medicamente, parte din aceeași soluție
Medicamentele generice, biosimilare și inovatoare nu ar trebui să fie văzute ca separate, deoarece un sistem de sănătate sustenabil are nevoie de toate. Genericele și biosimilarele pot contribui la o utilizare mai eficientă a resurselor unde există alternative terapeutice, creând astfel spațiu pentru finanțarea altor nevoi ale sistemului. În același timp, pentru numeroase terapii recente, inclusiv în oncologie și boli rare, nu există încă o alternativă generică.
O politică modernă a medicamentului trebuie să valorifice această complementaritate: utilizarea eficientă a genericelor și biosimilarelor, alături de mecanisme predictibile de acces la inovație.
Sustenabilitatea înseamnă și să calculăm costul întârzierii
Presiunea asupra bugetului de sănătate este reală, dar eficiența nu poate fi evaluată doar prin prețul unui medicament. Când tratamentul potrivit nu ajunge la timp, costul nu dispare; se transformă în complicații, spitalizări, concedii medicale și pierderi de productivitate. Un raport realizat de WifOR Institute pentru EFPIA arată că utilizarea medicamentelor noi între 2014 și 2022 a dus la evitarea a 20,9 milioane de zile de spitalizare și aproximativ 1,83 milioane de ani de viață pierduți prematur. Analiza estimează că fiecare euro investit în medicamente inovatoare generează 8 euro în beneficii socioeconomice, depășind media europeană de 5,67 euro.
Aceste date nu elimină constrângerile bugetare, dar arată că eficiența trebuie evaluată pe termen lung. O politică sustenabilă trebuie să răspundă la două întrebări: cât costă tratamentul și cât ne costă dacă tratamentul potrivit nu ajunge la timp?
Reforma și accesul trebuie să avanseze în paralel
România are nevoie de mecanisme mai rapide și predictibile de evaluare, preț și compensare, de o politică de preț care să susțină disponibilitatea și de instrumente care să permită sistemului să anticipeze și să finanțeze noile terapii. Reforma trebuie să avanseze fără ca pacienții să fie puși pe pauză. ARPIM susține actualizarea listei medicamentelor în baza cadrului legal existent, în paralel cu modernizarea mecanismelor de evaluare, preț și compensare.
De la poziții diferite la o politică a medicamentului construită împreună
Dezbaterea din ultima perioadă arată că actorii din sistem discută despre aceeași miză, deși din perspective diferite. CNAS subliniază sustenabilitatea finanțării și utilizarea eficientă a resurselor, Colegiul Medicilor din România accentuează accesul și continuitatea tratamentului, iar organizațiile de pacienți semnalează consecințele discontinuităților și lipsei accesului la inovație. Industria farmaceutică oferă perspectiva întregului parcurs al medicamentului, de la disponibilitate până la acces rapid la terapii noi.
Aceste probleme nu trebuie să fie în competiție, iar actorii care le semnalează nu trebuie să fie divizați. Pentru pacient există un singur traseu: de la diagnostic la tratamentul efectiv. Este esențial ca autoritățile, medicii, pacienții și industria farmaceutică să colaboreze. România nu trebuie să aleagă între acces și sustenabilitate sau între problemele de astăzi și reforma de mâine. Avem nevoie de o politică a medicamentului care să le interconecteze și să răspundă la întrebarea: ce trebuie să facem, împreună, pentru ca tratamentul potrivit să ajungă la pacient, la momentul potrivit?
