„Ceremonia Crimson” și misiunea „Narnia”: Motivele din spatele atacurilor curajoase ale Israelului asupra Iranului care au fost pe punctul de a se transforma în eșec
Piloții israelieni s-au antrenat timp de ani de zile, iar serviciile de informații au construit rețele extinse de spioni pentru a desfășura ofensiva în mai multe etape împotriva Iranului. Aceasta a inclus operațiunea „Nunta roșie”, prin care au fost eliminați mai mulți comandanți iranieni de top, și operațiunea „Narnia”, în cadrul căreia nouă cercetători iranieni în domeniul nuclear au fost uciși aproape simultan în locuințele lor din Teheran. Deși atacul a surprins iranienii, planul a fost aproape să se năruie în anumite momente.
Executarea cu succes a tuturor atacurilor a necesitat strategii complexe pentru a surprinde inamicul. Operațiunile au consolidat poziția Israelului ca putere militară dominantă în regiune, ceea ce ar putea stimula mai multe țări să se desprindă de influența Iranului și să dezvolte relații mai prietenoase cu Israelul. Oficialii de rang înalt din Israel și Statele Unite anticipează că Israelul ar putea semna noi acorduri de pace în urma finalizării operațiunilor militare.
Deși unele rapoarte sugerează că Israelul nu și-a atins toate obiectivele, în special în privința distrugerii complete a programului nuclear iranian, chiar și unii oficiali israelieni au fost surprinși de succesul planurilor lor. Generalul Oded Basiuk, șeful Direcției de Operațiuni militare israeliene și unul dintre principalii arhitecți ai operațiunii, a afirmat: „Când am început să plănuim toate lucrurile în detaliu, era foarte greu să fim siguri că totul va funcționa.”
Planificarea atacurilor
Atacurile asupra Iranului au început să fie planificate încă din anii ’90. Israelul a identificat atunci primele încercări ale Iranului de a dezvolta un program nuclear. În acea perioadă, serviciile de informații israeliene au început să construiască o rețea vastă de agenți în interiorul Iranului pentru a desfășura o campanie de sabotaj, care a inclus explozii la centrele de îmbogățire a uraniului și asasinarea mai multor oameni de știință iranieni.
Piloții israelieni au trebuit să se sincronizeze perfect astfel încât rachetele lansate să lovească țintele aproape simultan, într-un interval de maxim 20 de secunde. Datorită dimensiunii reduse a Israelului, antrenamentele pentru o astfel de misiune au fost dificile. Astfel, în 2008, peste 100 de avioane israeliene F-15 și F-16 au zburat 1.500 de kilometri până în Grecia pentru a testa capacitatea forțelor aeriene de a lovi instalațiile nucleare iraniene.
Lista țintelor și decizia de atac
Israelul a fost aproape să lanseze un atac aerian asupra Iranului de mai multe ori în ultimii ani. Premierul Benjamin Netanyahu a fost oprit de miniștri și șefii serviciilor de securitate care doreau să prevină declanșarea unui război. După înlăturarea regimului sirian al lui Bashar al-Assad, avioanele israeliene au putut zbura prin spațiul aerian al Siriei, iar rețelele de spioni din Iran erau suficient de vaste pentru a monitoriza mișcările liderilor militari iranieni.
În momentul în care oficialii israelieni au realizat că nu mai pot bloca programul nuclear al Iranului, au întocmit o listă cu peste 250 de ținte, inclusiv cercetători, lideri militari iranieni, instalații nucleare și lansatoare de rachete. Pe 9 iunie, Netanyahu și consilierii săi militari au decis finalizarea operațiunii, cu patru zile înainte de atac.
Mascarada și execuția operațiunii
Pentru a masca planurile de atac, biroul premierului a anunțat că Netanyahu își va lua concediu pentru a participa la nunta fiului său cel mare, Avner, programată pe 16 iunie. În același timp, oficialii israelieni au scurs informații despre neînțelegeri între Netanyahu și Trump privind atacul, inclusiv o convorbire telefonică în care Trump a exprimat dorința de a continua negocierile cu Iranul.
Când Trump a declarat că SUA și Iran sunt „destul de aproape de un acord”, avioanele israeliene decolează deja spre Iran. Planul a fost ca iranienii să creadă că Israelul nu va ataca fără aprobarea Statelor Unite. Astfel, Israelul a putut să se pregătească de atac fără a pierde elementul-surpriză.
Momentul critic al misiunii
Operațiunea „Nunta roșie” a fost esențială pentru eliminarea liderilor forțelor armate iraniene simultan. Aceasta a asigurat o reacție întârziată din partea Iranului, oferind mai mult timp avioanelor și dronelor israeliene pentru a distruge lansatoarele de rachete. În timp ce avioanele israeliene se apropiau de ținte, o problemă a apărut: liderii forțelor aeriene iraniene se pregăteau să se deplaseze. Cu toate acestea, aceștia s-au adunat în același loc, ceea ce le-a pecetluit soarta. Rachetele israeliene au început să zboare spre ei.
În ciuda șanselor mici de reușită, operațiunea „Narnia” s-a finalizat cu succes, iar cei nouă cercetători de top au fost uciși în locuințele lor. Serviciile de informații israeliene au confirmat că aproape toate țintele propuse au fost distruse în luna noiembrie a anului trecut.
