De ce Rumen Radev, noul conducător al Bulgariei, ar putea fi mai mult decât un „cal troian” pentru Vladimir Putin
Va deveni Bulgaria următoarea Ungarie, împiedicând eforturile blocului de a se reînarma și de a ajuta Ucraina să învingă în războiul împotriva Rusiei? Aceasta nu este o ipoteză de neconceput, având în vedere natura noii majorități parlamentare din Bulgaria și opinia publică din țară. Totuși, îngrijorarea ar trebui să fie temperată de faptul că Viktor Orbán a fost o figură unică, nu doar cu fler politic, ci și animată de un proiect ideologic distinct.
Viitorul prim-ministru al Bulgariei, Rumen Radev, care a ocupat anterior funcția de președinte timp de două mandate, s-ar putea să nu ducă lipsă de abilități politice. Dar numai timpul va arăta dacă este și o figură cu ambiții asemănătoare celor ale lui Orbán sau dacă este un lider mai provincial, care intervine în chestiuni strategice doar în urmărirea unor obiective interne înguste. Alți factori, inclusiv instabilitatea politică a Bulgariei și dependența sa de UE, atenuează perspectiva ca aceasta să conducă o coaliție disidentă, „pro-pace”, care să încerce să pună bețe în roțile planurilor geopolitice ale UE.
Partidul lui Radev, fondat abia anul acesta, reunește sub o singură umbrelă mai multe grupuri politice de stânga, unite de populismul economic, un vag sentiment de nostalgie pentru trecutul comunist și neîncrederea față de Occident. La fel ca Smer-ul lui Robert Fico din Slovacia, Bulgaria Progresistă ilustrează teoria potcoavei în politică. Înaintea alegerilor din aprilie, de exemplu, partidul a primit sprijin din partea VMRO — Mișcarea Națională Bulgară — un partid naționalist cu o lungă istorie de retorică extremistă, o parte din aceasta vizând numeroasa populație romă a țării.
Poziția lui Radev față de NATO și Ucraina
În calitate de președinte, Radev s-a opus asistenței militare a Bulgariei pentru Ucraina, precum și decuplării bruște și impresionante a țării de sursele energetice rusești. Anterior, el s-a pronunțat cu privire la achiziția de către guvern a avioanelor de vânătoare F-16 din Statele Unite, criticând-o ca fiind prea scumpă. De asemenea, el a încercat, fără succes, să organizeze un referendum privind aderarea țării la zona euro, intrând în conflict cu Curtea Constituțională a țării, care a declarat un astfel de plebiscit neconstituțional.
Succesul lui Radev în alegeri — obținând 135 de locuri într-un parlament de 240 de membri — sugerează o cerere populară pentru stilul său de politică. Cu toate acestea, deși Bulgaria este una dintre țările cele mai simpatizante față de Rusia din UE, această simpatie s-a erodat semnificativ începând cu 2022. Într-un sondaj din 2024, jumătate dintre bulgari și-au exprimat dorința de a rămâne aliniați cu UE și NATO, spre deosebire de doar 17% care doreau să apropie țara de Rusia.
Atractivitatea Partidului Progresist din Bulgaria poate reflecta o stare generală de nemulțumire față de alte facțiuni din politica bulgară, mai degrabă decât o întoarcere decisivă către Rusia. Noul guvern va putea lua propriile decizii, inclusiv în materie de politică strategică și externă. Cu toate acestea, spațiul său de manevră nu va fi nelimitat.
Factori economici și politici
Bulgaria este un beneficiar important al fondurilor UE, având printre cei mai mari beneficiari de subvenții agricole din bloc. Fluxurile financiare din UE, de obicei sub formă de granturi, au reprezentat în medie puțin sub 3% din PIB-ul țării. Deși această cifră nu este copleșitoare, poate face diferența între o traiectorie sănătoasă și una nesustenabilă pentru finanțele publice ale Bulgariei.
Dependența Ungariei de banii UE nu l-a împiedicat pe Orbán să devină un factor perturbator în deciziile colective. Istoria acestui proces contează, iar obiectivul inițial și cel mai important al lui Orbán a fost consolidarea puterii sale. În urmărirea acestui obiectiv, el a riscat o parte din fondurile UE, iar comportamentul său a determinat UE să adopte și să utilizeze Regulamentul privind condiționalitatea statului de drept, care a blocat o parte semnificativă din fondurile Ungariei.
Radev se află într-o poziție diferită, având în vedere că UE va acționa probabil mult mai dur împotriva imitatorilor lui Orbán decât a făcut-o împotriva lui Orbán însuși. El nu are aliați naturali, iar guvernul lui Fico din Slovacia nu a scos niciun cuvânt despre împrumutul de 90 de miliarde de euro acordat Ucrainei de către blocul comunitar.
Provocări interne și externe
Un element important al adaptării UE la comportamentul de rea-credință al unor actori precum Orbán a fost apariția unor inițiative în domeniile apărării și securității. Treptat, umbra lui Orbán i-a forțat pe liderii UE să gândească scheme mai flexibile, care să acomodeze disidența fără a paraliza blocul. Ideea că Radev va reuși să țină ostatici ceilalți 26 de membri UE în chestiuni importante este, așadar, fantezistă.
În cele din urmă, este necesară o doză de realism în ceea ce privește politica internă a Bulgariei. În ultimul deceniu, țara a avut nouă prim-miniștri diferiți, iar din 2021 au avut loc șapte alegeri anticipate. Radev ar putea fi persoana care să insufle politicii bulgare un sentiment de stabilitate, dar este puțin probabil ca acest lucru să se întâmple dacă își începe mandatul cu un atac frontal împotriva deciziilor UE, având foarte puține cărți de jucat. Este, de asemenea, probabil ca Radev și partidul său să întâmpine dificultăți în guvernare, fiind împotmoliți de corupție și alte scandaluri.
