De ce strategia lui Putin în Orientul Mijlociu a suferit un eșec răsunător
În ultimii doi ani, poziția Rusiei în Orientul Mijlociu s-a prăbușit. De fiecare dată când aliații lui Putin – Siria lui Assad și Iran – au avut nevoie disperată de ajutor, aceștia au fost abandonați. Aceasta ar trebui să fie o lecție importantă și pentru China lui Xi Jinping: în vremuri de criză, Rusia nu este un partener de încredere. În noua arhitectură geopolitică a Orientului Mijlociu, nimeni nu mai are nevoie de Rusia.
Strategia pragmatică adoptată de Rusia în Orientul Mijlociu a ajutat-o inițial să devină o contrapondere pentru Statele Unite în regiune, formând alianțe strânse cu Siria și Iran și având relații cordiale cu Israel și monarhiile arabe. Totuși, totul s-a schimbat în ultimele 20 de luni. Răspunsul Israelului la atacul grupării Hamas din 7 octombrie a devastat axa rezistenței susținută de Iran, cu care Rusia avea relații apropiate. Regimul lui Assad din Siria, un stat clientelar al Rusiei, s-a prăbușit în mod spectaculos, iar bombardamentele lansate de Israel și SUA asupra instalațiilor nucleare ale Iranului au slăbit semnificativ puterea acestuia, cel mai important aliat regional al Rusiei.
Reputația Rusiei de protector și garant al securității în regiune este acum la pământ, iar eșecurile Moscovei se vor resimți și dincolo de Orientul Mijlociu. Ultimele evenimente au arătat că Rusia este doar un prieten de vremuri bune. În cazul unui conflict între SUA și China, spre exemplu, Washingtonul se poate aștepta ca Moscova să rămână pe margine, așa cum a făcut și cu partenerii săi din Orientul Mijlociu.
Critica din Iran și schimbarea atitudinii Israelului
Lipsa de reacție și indiferența cu care Rusia a tratat Orientul Mijlociu în ultimii doi ani nu au trecut neobservate. În Iran, liderul suprem Ali Khamenei a început să fie criticat pentru apropierea sa tot mai mare de Rusia. Mai mulți comentatori din Iran l-au criticat deschis pe Putin pentru că a refuzat să includă o clauză de apărare reciprocă în acordul semnat de Teheran și Moscova în luna ianuarie pentru un parteneriat strategic, în ciuda faptului că astfel de clauze au fost introduse în parteneriatele Rusiei cu Belarus și Coreea de Nord.
Atitudinea Israelului față de Rusia s-a schimbat, de asemenea. Nici Netanyahu, nici societatea israeliană nu par interesați de serviciile de mediere a conflictului cu Iranul oferite de Putin. Când legăturile dintre SUA și Israel s-au răcit, Netanyahu s-a apropiat de Moscova. Însă, acum, cu Trump înapoi la Casa Albă, menținerea relațiilor bune cu Putin și cu o Rusie slăbită nu mai este un imperativ pentru liderul israelian.
Implicarea Rusiei în conflictele asiatice
Dacă va izbucni un conflict în Taiwan, sprijinul lui Putin pentru China se va limita cel mai probabil la continuarea livrărilor de petrol și gaze. Ministrul de externe al Chinei, Wang Yi, a declarat că Rusia va rămâne importantă pentru China doar atât timp cât va continua să lupte în Ucraina, pentru a ține resursele și atenția Statelor Unite cât mai departe de Asia. În caz contrar, Beijingul nu se va putea baza pe niciun ajutor militar din partea Moscovei.
Acest lucru ar trebui să fie o lecție și pentru administrația Trump. Putin a demonstrat că Rusia nu este un partener de încredere nici măcar pentru alte dictaturi cu care a avut relații strânse de lungă durată. Pentru Washington, Moscova ar fi un partener și mai slab, chiar și în cazul în care Trump ar reuși să distrugă alianța dintre Putin și Xi. Putin ar oferi Statelor Unite și lumii democratice aceleași resurse pe care le-a pus în joc și în relația cu teocrațiile de la Teheran: nimic.
Succesul inițial al strategiei lui Putin în Orientul Mijlociu părea să indice că Rusia ar putea fi un partener geopolitic valoros. Faptul că acea impresie s-a dovedit a fi atât de greșită ar trebui să descurajeze pe oricine să îl mai curteze vreodată pe arhitectul strategiei eșuate a Rusiei.
