Israelul anunță întârzierea programului nuclear iranian
Campania militară de atacuri aeriene lansată pe 13 iunie de Israel împotriva Iranului a întârziat programul nuclear al acestei ţări „cu câţiva ani”, a declarat marţi seara şeful Statului Major al armatei israeliene, generalul Eyal Zamir. Acesta a avertizat că, în ciuda armistiţiului intrat în vigoare mai devreme în aceeaşi zi, campania împotriva Iranului nu s-a încheiat, ci intră într-o nouă fază.
„Am întârziat programul nuclear al Iranului cu câţiva ani, la fel şi programul său de rachete”, a adăugat Zamir.
În acest timp, Agenţia pentru Energie Atomică a Iranului a susţinut că ţara este pregătită să reia activităţile de îmbogăţire a uraniului. „Programul nuclear al Iranului se va relua fără întrerupere şi suntem pregătiţi să reluăm îmbogăţirea (uraniului), programul nostru nu se va opri”, a transmis agenţia, conform presei iraniene.
Reşedintele iranian, Massoud Pezeshkian, a declarat că ţara sa nu doreşte să obţină arme nucleare, dar va continua să îşi apere „drepturile legitime” asupra programului său nuclear civil.
Directorul general al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA), Rafael Grossi, a exprimat satisfacţia faţă de armistiţiul încheiat între Israel şi Iran, cerând Teheranului să reia cooperarea cu această instituţie.
Israelul a declarat marţi că a încetat atacurile aeriene asupra Iranului, după o discuţie telefonică între premierul israelian Benjamin Netanyahu şi preşedintele american Donald Trump, care a confirmat că o încetare a focului între Iran şi Israel a intrat în vigoare.
Susţinând că Iranul se află pe punctul de a produce o armă nucleară, Israelul a lansat pe 13 iunie o campanie de atacuri aeriene care au vizat infrastructura militară iraniană, inclusiv sisteme de apărare antiaeriană şi depozite de rachete balistice, precum şi infrastructurile nucleare de la Natanz, Isfahan, Fordo şi Arak. Campania a fost menită să neutralizeze programul nuclear iranian și stocul de rachete balistice, la care Teheranul a răspuns prin atacuri asupra Israelului.
În cadrul acestei campanii, Israelul a ucis membri de rang înalt din rândul armatei iraniene și Gardienilor Revoluției, precum și cercetători din sectorul nuclear. Pentru atingerea instalațiilor nucleare iraniene amplasate în subteran, în special uzina de la Fordow, Israelul a avut nevoie de suportul SUA, deoarece armata israeliană nu dispunea de bombe anti-buncăr suficient de puternice.
În consecință, Statele Unite au lansat „Operaţiunea Ciocanul de la Miezul Nopţii”, în care au atacat instalaţiile iraniene de îmbogăţire a uraniului de la Fordow, Natanz şi Isfahan. În acest atac au fost folosite 14 bombe anti-buncăr GBU-57, zeci de rachete de croazieră Tomahawk și peste 125 de avioane militare, inclusiv şapte bombardiere invizibile B-2. Aceste atacuri au provocat cel puţin şase mari cratere deasupra amplasamentului uzinei de la Fordow.
Totuși, nu este clar dacă Iranul a reușit înaintea acestor atacuri să retragă din instalaţiile nucleare uraniu îmbogăţit pe care să-l fi pus la adăpost în altă parte.
