Mit destrămat: O cercetare cu 2 milioane de participanți dezvăluie că cei înstăriți oferă mai mult decât cei defavorizați
Lucrările lui Charles Dickens, în care copii în haine sărăcăcioase dau dovadă de mai multă caritate decât opresorii lor bine înzestrați, ar putea necesita o rescriere. O analiză recentă, citată de The Times, sugerează că cei mai înstăriți sunt, de fapt, mai generoși decât cei săraci. Aceasta este, cel puțin, concluzia unei ample analize a zeci de ani de dovezi psihologice, care a studiat datele a peste 2,3 milioane de persoane din 60 de societăți pentru a încerca să rezolve o întrebare care preocupă sociologii și filosofii: cine este mai bun, bogatul sau săracul? Câștigătorul, cu o marjă semnificativă din punct de vedere statistic – deși foarte mică – a fost cel bogat.
Cercetarea a comparat două teorii concurente. Una dintre ele, ipoteza „gestionării riscurilor”, susține că cei cu venituri mai mici sunt mai „prosociali” – mai prietenoși și mai altruiști – deoarece trebuie să se bazeze pe legăturile comune în vremuri dificile. Cealaltă ipoteză, teoria „resurselor”, sugerează că cei bogați sunt mai generoși pur și simplu pentru că își pot permite acest lucru.
Analiza a combinat rezultatele a 471 de studii care au examinat comportamentul prosocial, inclusiv generozitatea cu timpul și banii, precum și dorința oamenilor de a-i ajuta pe alții. Unele studii au cerut participanților să joace jocuri concepute pentru a testa altruismul, în timp ce altele i-au întrebat cât de mult au donat pentru cauze nobile sau au făcut voluntariat. Participanții au fost clasificați în funcție de venit, nivelul de educație și prestigiul perceput al ocupațiilor lor.
„Indiferent de modul în care am măsurat clasa socială, am constatat o asociere pozitivă de mici dimensiuni între o clasă socială mai înaltă și mai multă prosocialitate”, a declarat profesorul Paul van Lange de la Universitatea Vrije din Amsterdam, care a supravegheat cercetarea. Această legătură pare să fie mai puternică în viața reală decât în jocurile de laborator, unde sacrificiile de bani sau de efort ar fi contat mai puțin. Acest lucru a fost valabil pentru copii, adolescenți și adulți.
Van Lange și colegii săi au scris în lucrarea publicată în Psychological Bulletin: „Deși efectul este mic, faptul că clasele sociale superioare sunt mai prosociale este destul de stabil în rândul diferitelor grupe de vârstă ale oamenilor, precum și dacă clasa socială se bazează pe convingerile acestora sau pe indicatori obiectivi utilizați în mod obișnuit în cercetare”.
Cu toate acestea, rezultatele vin cu rezerve. În primul rând, corelația dintre clasa socială și prosocialitate a fost mai puternică pentru comportamentul real decât pentru intenția declarată, sugerând că oamenii cu mijloace diferite nu diferă foarte mult în ceea ce privește dorința de a fi generoși, ci doar în ceea ce privește capacitatea de a dărui.
În al doilea rând, cei bogați au donat mai mult în termeni absoluți, dar datele nu au putut arăta dacă aceștia au sacrificat o proporție mai mare din averea lor decât cei mai puțin înstăriți sau dacă generozitatea lor a fost îndreptată către cei defavorizați sau doar către semenii lor. „Este încă posibil ca persoanele din clasele sociale inferioare să fie mai prosociale față de cei din jurul lor, mai degrabă decât față de oameni în general”, a spus Lange.
În al treilea rând, asocierea dintre clasă și bunătate în rândul celor bogați a fost mai puternică în circumstanțe în care alții îi puteau vedea ca fiind caritabili. „Este posibil ca clasele sociale superioare să se concentreze puțin mai mult pe câștigurile de reputație pe care le pot obține din forme publice de ajutorare și generozitate”, a adăugat el. Optica, se pare, poate fi o explicație mai bună decât empatia.
