O experiență de neuitat: povestirile celor salvați din flăcările devastatoare ale incendiului din Franța
Peste 220.000 de oameni au primit ordin să-și părăsească locuințele din Gironde, în sud-vestul Franței, din cauza incendiului care a mistuit 42.000 de hectare și a distrus cel puțin 240 de case. Flăcările nu mai înaintează, dar incendiul continuă să ardă, iar autoritățile avertizează că este „extrem de intens și imprevizibil”. Oamenii evacuați povestesc despre cerul întunecat de fum, cenușa care a acoperit străzile și teama că nu vor mai avea unde să se întoarcă.
Aflati în apartamentul lor din Mérignac, la periferia orașului Bordeaux, Krishma, interpretă, și soțul ei, Nassir, au început să se teamă când un nor negru a întunecat cerul în mijlocul zilei. Aerul de afară s-a umplut de un miros puternic de ars. „Cerul și-a schimbat culoarea. Părea un nor, dar era fum care acoperea soarele. Nu era un fenomen natural. Părea ireal”, a povestit Nassir, absolvent de literatură engleză, originar din Kabul, care locuiește în Franța de șapte ani. „Nu puteam respira cu ușurință, simțeai fumul în plămâni.” Mirosul, care inițial părea să provină de la cauciuc ars, a devenit evident că provenea de la lemn ars, purtat de vânt dinspre uriașul incendiu de vegetație din Gironde.
Incendiul a provocat unele dintre cele mai ample distrugeri de vegetație înregistrate în Franța după cel de-al Doilea Război Mondial. Guvernul a anunțat că, deși incendiul nu se mai extinde, focul continuă să ardă, iar un nou val de căldură așteptat în această săptămână ar putea îngreuna intervenția pompierilor.
Krishma și Nassir au fost nevoiți să-și părăsească locuința vineri, la miezul nopții. Împreună cu cei doi copii ai lor, în vârstă de 10 și 8 ani, au pus în grabă în mașină periuțe de dinți, jucării, câte un schimb de haine și documentele personale. Luni după-amiază, se aflau pe paturi de campanie, alături de alte sute de persoane adăpostite într-un pavilion al centrului expozițional din Bordeaux. Dormeau acolo de trei nopți și nu știau când li se va permite să se întoarcă acasă. Incendiul nu ajunsese în cartierul lor, însă autoritățile nu le permiteau încă să revină în locuințe.
„Când eram în Afganistan, aveau loc numeroase explozii și atentate sinucigașe, dar acestea erau legate de aproximativ 30 de ani de război. Când am venit aici, nu ne-am imaginat niciodată că ne vom confrunta cu o asemenea situație. Ne-a readus în minte amintirile dureroase din trecut”, a spus Krishma.
În același pavilion, Yves, fost angajat în domeniul întreținerii drumurilor din Bordeaux, stătea alături de Ichka, câinele său din rasa mastiff, în vârstă de 13 ani. Yves își părăsise casa cu grădină din Le Haillan, la periferia orașului Bordeaux, ținând sub braț culcușul câinelui. „A trebuit să plecăm din cauza fumului”, a spus el.
Soția lui, care lucrează în administrație, a mărturisit că se simțea în continuare tulburată. „A fost îngrozitor. Priveai cerul și era complet portocaliu, chiar și după lăsarea nopții. Era straniu. Incendiul provoca acel fenomen și te făcea să te simți cu adevărat neliniștit. Simt multă furie pentru că toată această pădure a ars și a fost pierdută. Este extrem de dureros și de trist să vezi cum tot ce este frumos în natură se preface în fum”, a spus femeia.
Alți evacuați au dormit în mașini. Loïc, un văduv în vârstă de 66 de ani, a fost nevoit să-și părăsească locuința din Saint-Jean-d’Illac, în apropiere de Bordeaux. „Priveam acea ceață ciudată de pe cer. Era un întuneric asemănător unei eclipse”, a povestit el. „Se formase un fel de pâclă ocru, în timp ce lumina soarelui era difuzată prin cenușa care cădea. Cădea atât de multă cenușă, încât mașina mea devenise complet cenușie.”
Sâmbătă, la ora 1:00, Loïc a fost trezit de bătăi puternice în ușă. Vecinul său, care era pompier, îl avertiza că trebuie să plece imediat. Bărbatul a fugit, uitându-și telefonul mobil acasă. Datorită aglomerației de pe șosele, Loïc a decis să oprească în altă parte și să doarmă puțin în mașină. Când s-a trezit și a ascultat știrile, și-a dat seama că nu se putea întoarce acasă.
A doua zi a mers la cimitirul în care era înmormântată soția sa. Luni dimineață, a ajuns la centrul pentru evacuați din Bordeaux, pentru a afla ce trebuia să facă în continuare. Era profund îndurerat de pierderea pădurii. „Generația mea a crescut cu un atașament foarte puternic față de natură”, a spus Loïc.
Florence, fostă asistentă într-o școală primară, stătea pe un pat de campanie, cu cele două pisici ale sale în cuștile de transport, după ce fusese obligată să evacueze localitatea Le Haillan, de lângă Bordeaux. „Eram devastată”, a povestit ea. „Sunt astmatică. Am lipit bandă adezivă în jurul ferestrelor apartamentului, dar simțeam în continuare fumul care pătrundea pe sub ușa de la intrare, așa că am pus cârpe ude. Cerul era portocaliu și cenușiu, iar funinginea era peste tot.”
Florence a spus că evacuarea bruscă i-a dat impresia că se afla în mijlocul unui război. „A fost ca într-un film-catastrofă. Mi-au plăcut întotdeauna foarte mult filmele-catastrofă, dar acum simt că am trăit cu adevărat într-unul, așa că nu mai vreau să văd niciodată un asemenea film”, a spus ea.
