Pensia neîncasată postmortem: cine poate solicita beneficiile și ce termene trebuie urmărite
Dreptul la sumele neachitate după decesul unui pensionar poate fi exercitat de membrii familiei sau de moștenitori, în termenul legal de trei ani. Aceste restanțe, care includ indemnizația aferentă lunii decesului, precum și diferențele rezultate din recalculări, sunt gestionate de Casa Națională de Pensii Publice și pot fi obținute prin depunerea unei cereri la instituția teritorială competentă.
Pensia neîncasată după deces
Potrivit reglementărilor în vigoare, sumele neîncasate reprezintă drepturi bănești cuvenite pensionarului până la data decesului, dar care nu au fost ridicate. Acestea pot include pensia aferentă lunii în care a survenit decesul, eventuale diferențe rezultate din recalculări sau restanțe stabilite ulterior. Plata lor nu se face automat, ci doar la cerere, care se depune la casa teritorială de pensii competentă, respectiv la instituția de care aparținea persoana decedată, aflată în subordinea Casei Naționale de Pensii Publice.
Cine poate solicita sumele neîncasate
Sumele neîncasate de către pensionar se plătesc unei singure persoane îndreptățite, după cum urmează:
- soțul supraviețuitor;
- părintele;
- în lipsa acestora, moștenitorii, în condițiile dreptului comun.
Actele necesare solicitării
Actele necesare solicitării acestor sume, după caz, sunt:
- Cerere;
- certificatul de deces, în original și copie;
- actul de identitate al solicitantului, în original și copie;
- actele de stare civilă ale solicitantului, din care să rezulte calitatea de soț/soție, respectiv gradul de rudenie cu decedatul, în original și copie;
- certificatul de moștenitor, în original și copie.
În situația în care sumele cuvenite și neîncasate de către pensionarul decedat sunt solicitate de către moștenitori, plata se face numai în baza certificatului de moștenitor în care aceste drepturi sunt incluse în masa succesorală.
Termenul de prescripție
Dreptul de a solicita aceste sume este supus prescripției. Aceste sume pot fi solicitate în termenul general de prescripție de trei ani, calculat de la data decesului sau, după caz, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de declarare a decesului. Depășirea acestui interval poate duce la pierderea posibilității de recuperare.
