Revelație uimitoare în Alaska: artefacte din fildeș de mamut, datând de 14.000 de ani, aduc noi perspective asupra strămoșilor americani
Unelte din fildeș vechi de aproximativ 14.000 de ani, descoperite în Alaska, ar putea rescrie ipotezele despre modul în care primii oameni au ajuns în Americi. Artefactele, prezentate de Live Science, sunt cu circa 600 de ani mai vechi decât cele asociate culturii Clovis din sudul Statelor Unite și sugerează că migranți proveniți din Asia ar fi traversat Podul Terestru Bering și ar fi înaintat pe o rută interioară, printr-un coridor lipsit de gheață, nu de-a lungul coastelor, așa cum indică unele teorii recente.
Descoperirile oferă noi indicii despre una dintre cele mai dezbătute enigme ale arheologiei: popularea timpurie a Lumii Noi. Artefactele includ obiecte asociate prelucrării uneltelor din piatră și ocru – un mineral roșu folosit frecvent în ceremonii – și sugerează că oamenii care le-au folosit ar putea fi strămoșii populației Clovis. Acest lucru indică faptul că strămoșii Clovis ar fi traversat Podul Terestru din Asia către Americi și nu ar fi urmat o rută de coastă, așa cum s-a argumentat în ultimii ani.
Rămâne incert modul în care predecesorii Clovis au ajuns în Lumea Nouă. S-a crezut mult timp că aceștia au pătruns în America de Nord prin Podul Terestru Bering, care a apărut pe fondul scăderii nivelului mării în timpul ultimei ere glaciare, între 2,6 milioane și 11.700 de ani în urmă. Migranții ar fi putut traversa această întindere de uscat și apoi ar fi înaintat spre sud printr-un coridor lipsit de gheață, dând naștere culturii Clovis. Totuși, alte cercetări pun sub semnul întrebării dacă acest coridor era într-adevăr lipsit de gheață în perioada în care strămoșii Clovis ar fi putut să-l traverseze.
În prezent, oamenii de știință au investigat descoperiri din Valea Tanana, în centrul statului Alaska. De peste patru decenii, săpăturile arheologice de aici au scos la iveală artefacte aparținând primilor vânători din Alaska, care urmăreau mamuți lânoși și alte „megafaune”. Recent, cercetătorii s-au concentrat asupra descoperirilor din situl Holzman, unde au identificat dovezi ale prelucrării uneltelor din piatră și fildeș de mamut datând de aproximativ 14.000 de ani.
Printre artefacte se numără un colț de mamut aproape complet, posibil materie primă pentru obiecte din fildeș, și o piatră ciocan folosită la modelarea uneltelor din piatră. Acest sit pre-Clovis este unul dintre cele mai vechi locuri cu prezență umană cunoscute din Americi. Straturile inferioare ale sitului sunt înghețate o mare parte din an, permițând recuperarea ADN-ului vegetal antic și chiar a unui fir de păr de bizon vechi de 13.600 de ani. Conservarea unui astfel de material organic este extrem de rară.
Valea Tanana era situată între Podul Terestru Bering și coridorul lipsit de gheață. Uneltele din fildeș și tehnicile de prelucrare identificate la situl Holzman sunt similare celor utilizate pentru artefactele Clovis descoperite mai la sud. „Oamenii trăiau și prosperau în interiorul Alaskăi cu aproximativ 1.000 de ani înainte de apariția tehnologiei Clovis mai la sud”, a declarat un cercetător. Acesta susține că dovezile din Alaska confirmă ruta interioară prin coridorul lipsit de gheață drept cel mai probabil scenariu pentru sosirea inițială a oamenilor în centrul Americii de Nord.
Cu toate acestea, un expert a avertizat că populațiile din nord-estul Asiei, de unde provin probabil migranții, împărtășeau trăsături comune. Aceasta ridică întrebarea dacă artefactele din fildeș descoperite la Holzman sunt direct legate de cultura Clovis sau dacă făceau parte dintr-un set mai larg de practici culturale întâlnite la diferite populații. De asemenea, scenariile migrației pe rută interioară și pe rută de coastă sunt adesea prezentate ca opțiuni exclusive, dar analizele arată că ambele rute ar fi putut juca un rol.
Cercetătorii intenționează să continue săpăturile în Valea Tanana pentru a afla mai multe despre modul în care primii locuitori ai Alaskăi interacționau cu mamuții lânoși și mediul lor. Totodată, ar fi necesare cercetări suplimentare asupra coridorului lipsit de gheață, care, spre deosebire de zonele de coastă, a fost relativ puțin studiat.
Descoperirile au fost publicate în ediția din 15 februarie a revistei științifice Quaternary International.
