România, lider în UE în ceea ce privește costul real al energiei electrice
România apare frecvent în statisticile europene ca o țară cu energie electrică mai ieftină decât media Uniunii Europene; însă, această imagine se schimbă radical atunci când costurile sunt raportate la puterea de cumpărare. Analiza recentă indică faptul că România se află pe primul loc în UE în ceea ce privește povara reală a prețului energiei electrice.
Diferența dintre prețul nominal și povara reală a facturii nu este un paradox, ci rezultatul direct al veniturilor mai mici. România are prețul final al energiei electrice nominale cu 21% sub media UE, dar, în realitate, costul este cu 15% peste media europeană atunci când este analizat în raport cu puterea de cumpărare.
România este sub media europeană la aproape toate componentele prețului nominal, dar depășește media UE când factura este analizată prin prisma puterii de cumpărare. De exemplu, componenta „prețul marfă” este ușor sub media UE în euro, dar mult peste media europeană atunci când este raportată la puterea de cumpărare.
Acest fapt sugerează că nu energia este neapărat mai scumpă în euro, ci mai scumpă raportat la capacitatea economică a românilor. Astfel, România are costuri cu energia-marfă cu până la 84% mai mari decât Germania și Olanda, raportat la puterea de cumpărare.
Analiza detaliază și cauzele structurale care contribuie la creșterea prețurilor reale. La distribuție și transport, România se află pe primul loc în UE în raport cu puterea de cumpărare. Printre factorii explicați se numără consumul relativ scăzut pe client, rețeaua rurală extinsă, costurile fixe mari și încărcarea redusă a rețelelor.
Costurile fixe mari sunt împărțite la o cantitate mică de energie vehiculată, ceea ce conduce la tarife pe kWh mai mari în comparație cu țările cu rețele dense și cantități mari de energie vehiculată.
În ceea ce privește furnizarea, marja comercială a energiei electrice din România se plasează pe locul 9 în UE raportat la puterea de cumpărare, iar taxele pe locul 11. Volatilitatea pieței din ultimii ani, schemele de plafonare și compensare, precum și riscurile mai mari de neplată sunt printre explicațiile pentru aceste poziții.
Analiza propune soluții, cum ar fi creșterea ofertei competitive, contracte mai eficiente, reducerea costurilor de dezechilibru, investiții în interconexiuni, flexibilitate și stocare, digitalizarea furnizării și scăderea pierderilor din rețea.
