Secretele supraviețuirii în fața cancerului agresiv
O echipă de cercetători de la Universitatea din Sheffield a identificat un mecanism care permite unor tipuri agresive de cancer, precum cancerul mamar și pancreatic, să supraviețuiască atunci când sunt private de sursa lor obișnuită de energie. Această descoperire ar putea oferi o nouă modalitate de a încetini dezvoltarea tumorilor și de a îmbunătăți eficacitatea tratamentelor existente.
Studiul, publicat în revista PLOS Biology, a evidențiat faptul că aceste tipuri de cancer sunt înconjurate de un țesut dens, asemănător unei cicatrici, cunoscut sub numele de matrice extracelulară, care poate reprezenta până la 90% din masa unor tumori mamare și pancreatice. Deși țesutul dens limitează alimentarea cu sânge și aportul de nutrienți, celulele canceroase au capacitatea de a se adapta, utilizând colagenul de tip I, o componentă majoră a matricei, pentru a-și asigura supraviețuirea.
Cercetătorii au descoperit că, atunci când nivelurile de glucoză, o sursă majoră de energie pentru celule, scad, colagenul activează semnale care permit celulelor canceroase să-și schimbe sursa de energie și să absoarbă aminoacizii esențiali necesari pentru dezvoltare și supraviețuire. Procesul depinde de o proteină transportoare cunoscută sub numele de LAT1, care facilitează transportul aminoacizilor în celulele canceroase.
Experimentele de laborator realizate cu modele celulare au arătat că blocarea LAT1, concomitent cu perturbarea interacțiunii dintre celulele canceroase și colagen, a dus la privarea acestor celule de nutrienți vitali. Această adaptabilitate rapidă a celulelor canceroase face ca un singur tratament să nu fie adesea suficient pentru a elimina complet o tumoră.
Prin blocarea mecanismului de supraviețuire mediat de colagen, cercetătorii sugerează că ar putea fi posibil să se încetinească creșterea și răspândirea celulelor canceroase, crescându-le totodată sensibilitatea la tratamentele existente, precum chimioterapia. Această abordare ar putea permite utilizarea unor doze mai mici în cadrul tratamentului, reducând astfel efectele secundare severe și sporind, în același timp, eficacitatea acestuia.
Aceste rezultate oferă o țintă promițătoare pentru viitoarele terapii împotriva cancerului.
