Strategia ingenioasă a Israelului: cum a înșelat Statele Unite în legătură cu arsenalul său nuclear clandestin
De la dezvăluirea programului nuclear al Iranului în 2002, președinții americani au afirmat că nu vor permite Teheranului să obțină arme nucleare. Însă, dacă iranienii au încercat să păcălească oficialii americani cu privire la planurile lor nucleare secrete, nu sunt primii care au făcut acest lucru: Israelul a indus în eroare Washingtonul și alte guverne cu privire la intențiile sale nucleare încă din anii ’50.
Primul premier israelian, David Ben-Gurion, a decis în mijlocul anilor ’50 că Israelul avea nevoie de o armă nucleară pentru a se proteja de statele arabe din regiune. Astfel, în anii ’50 și ’60, Israelul a obținut în secret tehnologia și materialele necesare pentru dezvoltarea armelor nucleare. După Criza Suezului din 1956, oficialii francezi, simțindu-se datori față de Israel, au ajutat în secret la construirea reactorului Dimona din deșertul Negev, având planul unei centrale de procesare a combustibilului nuclear adânc în subteran, care nu apărea în documentele oficiale.
Când oficialii francezi au început să aibă dubii în legătură cu acest proiect, Israelul a propus un compromis: Franța să ajute la finalizarea proiectului, fără a cere monitorizarea activității centralei, iar Israelul se angaja să nu dezvolte arme nucleare. În același timp, Norvegia a furnizat Israelului apa grea necesară pentru menținerea reacțiilor nucleare, după ce a primit asigurări că Israelul are doar intenții pașnice.
La sfârșitul anilor ’50, serviciile de informații din SUA au descoperit instalația secretă construită în deșert. Oficialii israelieni au mințit ambasada americană, spunând că este o fabrică de textile. Ulterior, după ce minciuna a fost demascată, au susținut că este un centru de cercetare în metalurgie, care nu conține instalații de procesare chimică necesare pentru a produce arme nucleare.
Instalația nucleară a fost dezvăluită de Ben-Gurion în decembrie 1960, iar un an mai târziu, inspectori au concluzionat că centrala nu are instalațiile necesare pentru un program de arme nucleare. Cu toate acestea, oficialii americani au dorit inspecții regulate pentru a asigura statele arabe că Israelul nu încerca să obțină bombe nucleare. Israelul a amânat inspecțiile până când președintele John F. Kennedy a transmis un mesaj clar: angajamentul SUA față de Israel ar putea fi compromis dacă nu va putea monitoriza eforturile nucleare ale acestuia.
În 1964, o echipă de cercetători americani a confirmat că Israelul nu poate face arme nucleare, însă inspectorii au fost păcăliți. Centrala de reprocesare a plutoniului se afla de fapt sub reactorul accesibil. Israelienii au construit ziduri false în jurul liftului care ducea către partea secretă a instalației nucleare. Seymour Hersh a explicat că o cameră de control falsă a fost construită la Dimona, iar tehnicienii israelieni s-au pregătit pentru inspecție, având ca obiectiv să convingă inspectorii că nu există o centrală de reprocesare chimică.
Până în 1968, CIA era convinsă că Israelul avea deja arme nucleare, iar oficialii americani au realizat că era prea târziu să îi forțeze pe israelieni să abandoneze planurile nucleare. Președintele Richard M. Nixon și prim-ministrul Golda Meir au ajuns la un acord secret: Israelul nu își va testa armele nucleare și nu va recunoaște existența lor, iar SUA nu vor mai trimite inspectori la Dimona.
În 1979, un satelit american a detectat un posibil test nuclear în largul coastei sud-africane, iar oficialii americani bănuiau că a fost vorba despre un test israelian, care ar fi încălcat înțelegerea dintre Nixon și Meir. Israelul are cel puțin 90 de focoase nucleare ce pot fi lansate din aer, cu rachete balistice de la sol și, posibil, cu rachete de croazieră lansate de nave.
Acțiunile Israelului nu justifică încercările Iranului de a păcăli lumea despre propriile planuri ascunse. Totuși, eșecul americanilor de a opri dezvoltarea capacității nucleare a Israelului arată cât de greu este să controlezi proliferarea nucleară. Iranul este înconjurat de țări cu arme nucleare (Rusia, India, Pakistan și Israel), iar nu există nicio garanție că, în cazul prăbușirii regimului de la Teheran, noua conducere nu va încerca să obțină arme nucleare, chiar dacă toate instalațiile nucleare din țară vor fi distruse.