SUA își desfășoară forțele: B-52H Stratofortress intră în acțiune pentru un atac aerian clasic pe distanțe lungi
În ultimele ore, surse OSINT și de monitorizare radio au raportat că o formațiune de bombardiere strategice B-52H Stratofortress ale Forțelor Aeriene ale Statelor Unite s-a coordonat cu mai multe avioane cisternă KC-135 deasupra Mediteranei de Est pentru realimentare, după ce inițial decolaseră de la o bază continentală americană. Operațiunea de realimentare a implicat indicativul CHILL11 (trei B-52) și BLUE37 (cinci avioane cisternă KC-135), evidențiind amploarea logisticii aeriene care susține misiunile de atac pe distanțe lungi ale SUA.
Formația de avioane cisternă BLUE37 s-a întâlnit cu grupul de bombardiere CHILL11 în jurul orei 04:10, după ce bombardierele au finalizat o misiune de atac asupra Iranului. Comunicarea a inclus confirmarea a trei aeronave receptoare, probabil B-52H, înainte ca formația să declare MARSA (Military Assumes Responsibility for Separation of Aircraft), o procedură utilizată pentru coordonarea separării aeronavelor militare în timpul operațiunilor de realimentare.
Acest scenariu este remarcabil datorită originii bombardierelor. În ultimele zile, datele de urmărire au indicat zborul CHILL11, format din trei B-52H care au plecat de la baza aeriană Minot din Dakota de Nord și s-au îndreptat spre est, traversând Statele Unite în direcția Atlanticului. Acestea erau sprijinite de formația BLUE19, compusă din avioane cisternă KC-46 care au decolat de la baza aeriană McGuire, probabil pentru prima fază de realimentare înainte ca bombardierele să traverseze Atlanticul.
Modelul observat sugerează un profil clasic de atac american pe distanțe lungi: lansare de la bazele CONUS (Continental United States), multiple grupuri de avioane cisternă peste Atlantic și Marea Mediterană, executarea atacului și realimentarea pe drumul de întoarcere. Realimentarea observată în apropierea Ciprului confirmă modul în care bombardierele strategice americane pot opera global fără a fi dislocate permanent în baze avansate.
În plus, bombardierele strategice B-1 și B-2 au fost utilizate recent în atacuri împotriva Iranului, lansându-se direct de la bazele din Statele Unite.
B-52H Stratofortress
B-52 Stratofortress, în varianta sa modernizată B-52H, este unul dintre cele mai longevive și versatile bombardiere strategice din istorie. Proiectat de compania Boeing în timpul Războiului Rece, avionul a intrat în serviciul Forțelor Aeriene ale Statelor Unite în anii 1960 și continuă să fie activ și astăzi, datorită numeroaselor programe de modernizare.
Varianta B-52H se diferențiază de versiunile anterioare prin utilizarea motoarelor turboventilatoare Pratt & Whitney TF33, mai eficiente și mai silențioase decât motoarele turbojet inițiale. Aeronava are opt motoare dispuse în patru gondole sub aripi, o anvergură de peste 56 de metri și o lungime de aproximativ 49 de metri. Datorită capacității mari de combustibil și posibilității de realimentare în aer, B-52H poate efectua misiuni intercontinentale fără escală.
Rolul principal al B-52H este descurajarea strategică, putând transporta o gamă variată de armament convențional și nuclear, inclusiv bombe ghidate de precizie, rachete de croazieră și muniții inteligente moderne. De-a lungul timpului, avionul a fost adaptat pentru a lansa rachete precum AGM-86 și pentru a integra sisteme avansate de navigație, comunicații și război electronic. Modernizările recente includ noi radare, sisteme digitale și planuri de înlocuire a motoarelor pentru a-i prelungi durata de viață până după anul 2050.
B-52H a participat la numeroase conflicte și operațiuni, de la războiul din Vietnam până la misiuni în Orientul Mijlociu și Afganistan. Capacitatea sa de a transporta încărcături mari pe distanțe foarte lungi îl face un element esențial al puterii aeriene americane. Deși designul său datează din anii 1950, combinația dintre structură robustă și tehnologie actualizată demonstrează adaptabilitatea acestui bombardier emblematic.
