Instalația nucleară Fordo din Iran: o provocare strategică
Instalația de îmbogățire nucleară Fordo, situată adânc sub un munte în apropierea orașului Qom, reprezintă o provocare semnificativă pentru planificatorii militari israelieni. Aceasta este bine păzită, îngropată la aproximativ 500 de metri sub pământ și înconjurată de apărare aeriană, ceea ce o face extrem de rezistentă la atacuri tradiționale.
Fordo simbolizează angajamentul Iranului de a-și proteja programul nuclear. Potrivit lui Behnam Ben Taleblu, cercetător la Fundația pentru Apărarea Democrațiilor, „Fordo este totul pentru operațiunea nucleară a Iranului”. Recent, Iranul a confirmat un atac asupra instalației, dar a raportat că pagubele au fost limitate.
În contrast, Israelul a reușit să distrugă uzina pilot de îmbogățire a uraniului de la Natanz, iar șeful agenției de control nuclear a ONU, Rafael Grossi, a declarat că pagubele de la Natanz ar putea face sălile cu centrifuge inutilizabile. Danny Citrinowicz, expert în Iran, a menționat că Fordo este o țintă extrem de dificilă și ar putea fi ultima vizată în campania aeriană israeliană.
Capacitatea nucleară a Iranului
Potrivit unei evaluări a Institutului pentru Științe Internaționale și Securitate (ISIS), dacă Iranul ar decide să reia fabricarea de arme nucleare, Fordo ar putea transforma stocul de uraniu îmbogățit al Iranului în suficiente materiale pentru a produce nouă arme nucleare în aproximativ trei săptămâni. De asemenea, Iranul ar putea produce prima cantitate de 25 kg de uraniu de calitate militară în doar două-trei zile.
Fordo este diferită de Natanz, care a fost declarată de Iran la ONU în 2003. Natanz este proiectată pentru îmbogățirea uraniului la scară largă, dar este mai puțin bine protejată. Fordo, pe de altă parte, este îngropată sub roca dură, ceea ce o face practic impenetrabilă pentru bombardamentele convenționale, inclusiv pentru cele mai puternice bombe din arsenalul american.
Istoricul și dezvoltarea Fordo
Existența Fordo a fost dezvăluită public în septembrie 2009, când oficiali din SUA, Marea Britanie și Franța au declasificat informații care arătau că Iranul construise această instalație în secret. Descoperirea a dus la intensificarea sancțiunilor internaționale și la negocierea acordului nuclear din 2015, cunoscut sub numele de Planul comun de acțiune cuprinzător (JCPOA), în cadrul căruia Iranul a acceptat să limiteze programul său nuclear.
După retragerea SUA din JCPOA în 2018, Iranul a început să îmbogățească mai mult uraniu și a pus în funcțiune centrifugele de la Fordo. Aceasta a început să transforme uraniul slab îmbogățit la o puritate de 60%, ceea ce permite producerea rapidă de materiale pentru arme nucleare.
Instalații subterane suplimentare
Iranul a construit recent o instalație și mai bine protejată în Kūh-e Kolang Gaz Lā, cunoscută și sub numele de Muntele Pickaxe, la câțiva kilometri sud de Natanz. Această nouă instalație are multiple intrări și o suprafață mai mare, ceea ce complică posibilitatea distrugerii sale prin atacuri aeriene.
Ben Taleblu a subliniat că este esențial să se determine dacă Iranul a ascuns materiale fisionabile în Pickaxe sau în alte locații necunoscute, ceea ce ar putea avea implicații serioase pentru securitatea regională și globală.
