Surprinzător: primele semne ale uitării apar mai devreme decât ne imaginăm, conform unor studii recente
Pierderea memoriei este de obicei asociată cu înaintarea în vârstă, iar uitarea numelui cuiva sau recunoașterea unui chip familiar fără a-ți aminti de unde îl cunoști sunt considerate probleme care apar mai târziu în viață. Un nou studiu realizat de o echipă de la Universitatea din Binghamton aduce în atenție faptul că modificările memoriei pot apărea mai devreme decât se credea, începând posibil de la vârsta mijlocie.
Studiul, realizat de Ian McDonough, profesor asociat de psihologie, și Destaw Mekbib, cercetător postdoctoral, a implicat aproximativ 60 de adulți cu vârste între 18 și 74 de ani. Participanții au fost expuși la fețe asociate cu diverse obiecte și scene, iar apoi au efectuat un test de memorie după o pauză de cinci minute, în timp ce activitatea hipocampului lor era monitorizată prin RMN.
McDonough explică faptul că testul reflectă procesul de formare a amintirilor: creierul înregistrează o nouă amintire, hipocampul o redă pentru a o stabiliza, iar apoi amintirea este recuperată atunci când este necesară. Cercetătorii au observat o scădere semnificativă a acurateței memoriei la persoanele cu vârste de 50 de ani comparativ cu cele de 20-30 de ani, sugerând că vârsta mijlocie este un punct de tranziție important.
În cadrul studiului, participanții de vârstă mijlocie aveau tendința de a asocia chipuri cu obiecte sau scene greșite, recunoscând că le-au văzut înainte, dar fără a-și aminti corect asocierea. McDonough a menționat că, pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, devine din ce în ce mai dificil să facă aceste asocieri corecte.
Cercetătorii au comparat modul în care adulții tineri și cei mai în vârstă accesează amintirile. Deși se așteptau ca adulții în vârstă să prezinte o activitate hipocampală mai slabă, rezultatele au arătat că, atunci când adulții în vârstă greșeau, creierul lor reactivava puternic anumite tipare de memorie. McDonough a subliniat că, pe măsură ce hipocampul se reactivează în mod constant, acest lucru este asociat cu erori de memorie, în loc de o memorie mai bună.
Încă nu se știe de ce adulții în vârstă au o reactivare puternică a hipocampului în timp ce fac greșeli de memorie. Studiile viitoare ar putea explora modul în care codificarea, consolidarea și recuperarea memoriei sunt afectate la nivel individual. McDonough a subliniat importanța concentrării asupra persoanelor de vârstă mijlocie, având în vedere că memoria poate începe să se modifice mai devreme în viață.
Există o nevoie de a înțelege mai bine ce se întâmplă la vârsta mijlocie, deoarece degradarea creierului nu se produce uniform în această perioadă; unele regiuni se degradează mai repede decât altele. Identificarea momentelor în care au loc aceste schimbări decisive va fi esențială pentru viitoarele cercetări.
