Bâlbâiala la copii: Cum să depășești obstacolele în exprimare
Bâlbâiala la copii nu indică un nivel scăzut de inteligență. Sprijinul familiei și intervenția terapeutică pot contribui la ameliorarea acestei tulburări de fluență. Potrivit unui psiholog logoped, bâlbâiala care apare în jurul vârstei de trei ani poate fi o etapă firească în dezvoltarea limbajului, însă persistența dificultăților de vorbire după vârsta de patru-cinci ani necesită o evaluare de specialitate.
„Cauzele bâlbâielii la copiii în jur de trei ani sunt fiziologice. Ei își însușesc limbajul și, neavând un vocabular foarte bine dezvoltat, apare această tulburare de ritm și fluență în goana lor după cuvinte. Nu este îngrijorătoare la această vârstă”, explică specialistul.
La copiii mai mari, bâlbâiala poate apărea sau se poate accentua în urma unor experiențe cu impact emoțional puternic, cum ar fi nașterea unui frate, pierderea unei persoane apropiate sau a unui animal de companie ori schimbarea domiciliului. În anumite situații, pot exista cauze care necesită evaluare medicală înainte de a începe terapia logopedică.
Un factor agravant al dificultăților de vorbire este presiunea exercitată involuntar de părinți, prin corectări repetate sau solicitări precum „vorbește mai rar” sau „nu te bâlbâi”. Astfel de intervenții pot spori teama copilului de a greși și atenția acordată propriului mod de exprimare.
Specialistul recomandă părinților să manifeste răbdare, să permită copilului să își termine frazele fără a-i completa cuvintele și să evite criticile sau corectările forțate. Un mediu familial echilibrat, o rutină previzibilă și un model de vorbire calmă pot contribui la reducerea presiunii resimțite de copil.
De asemenea, psihologul subliniază prejudecățile cu care se confruntă persoanele care se bâlbâie, deși tulburarea nu are legătură cu nivelul de inteligență. „Bâlbâiala nu are nicio legătură cu inteligența. Pot fi persoane foarte inteligente care se bâlbâie, dar, din cauza fluenței afectate, pot fi excluse din grupuri sau se autoizolează”, afirmă specialistul.
Dificultățile de comunicare pot avea consecințe asupra relațiilor sociale și a încrederii în sine, mai ales când copilul este ironizat sau se teme de reacțiile celor din jur. În ceea ce privește intervenția, specialistul menționează exercițiile de respirație și relaxare, vorbirea ritmată și utilizarea cântecului, unde manifestările bâlbâielii pot fi reduse sau pot să nu apară. „Este foarte interesant că în cântec sau într-o limbă străină bâlbâiala nu apare, pentru că atenția copilului este mutată pe alte aspecte ale vorbirii”, explică specialistul.
În funcție de particularitățile fiecărui caz, terapia logopedică poate fi completată de psihoterapie, mai ales atunci când dificultățile de vorbire sunt însoțite de anxietate. Evaluarea individuală este crucială pentru stabilirea intervenției potrivite și pentru a evita agravarea problemei prin presiune sau stigmatizare.
Mesajul specialistului pentru părinți este că răbdarea, acceptarea și sprijinul constant sunt esențiale: copilul trebuie ascultat până la capăt, fără a fi grăbit, întrerupt sau făcut să se simtă vinovat pentru felul în care vorbește.
Ziua Mondială a Bâlbâielii este marcată în fiecare an, pe 22 octombrie, pentru a crește gradul de conștientizare asupra tulburării de fluență a vorbirii și pentru a combate prejudecățile și discriminarea cu care se confruntă persoanele care se bâlbâie.
