Energia mondială, pe cale de colaps: Ce trei forțe amenință să ne împingă spre prăpastie

Energia mondială, pe cale de colaps: Ce trei forțe amenință să ne împingă spre prăpastie

Pagubele cauzate de închiderea Strâmtorii Ormuz sunt semnificative, cu o pierdere de petrol egală cu aproape 2% din producția globală de anul trecut. Fără o redeschidere a acestei rute maritime, costurile vor exploda, ceea ce ar putea conduce la blocarea completă a sistemului global de aprovizionare cu combustibil. O analiză realizată de The Economist avertizează asupra gravității situației energetice actuale.

Pe 17 aprilie, ministrul de externe al Iranului a anunțat „deschiderea completă” a Strâmtorii Ormuz, iar prețul țițeiului Brent a scăzut imediat cu 10%, ajungând la 90 de dolari pe baril. Însă, la câteva ore distanță, Iranul a atacat un petrolier din India, ceea ce a dus din nou la creșterea prețurilor petrolului. Deși prețurile rămân sub nivelul record atins la sfârșitul lunii martie, blocada impusă de SUA asupra petrolului iranian complică și mai mult situația.

În aproximativ 50 de zile de conflict, lumea a pierdut 550 de milioane de barili de țiței din Golful Persic. Fiecare lună în care Strâmtoarea Ormuz rămâne închisă aduce pierderi de 7 milioane de tone de gaz natural lichefiat (GNL), ceea ce reprezintă din nou 2% din producția anuală. Deși în țările occidentale pagubele sunt încă limitate, cu creșteri moderate ale prețurilor la benzină, majoritatea familiilor își pot permite să conducă la fel de mult. Totuși, această imagine optimistă este profund înșelătoare.

Ultimele petroliere care au putut traversa Strâmtoarea Ormuz înainte de izbucnirea războiului au ajuns la destinație, iar rezervele globale sunt acum extrem de scăzute. Într-o perioadă în care cererea de combustibil crește din cauza sezonului vacanțelor, volumul total al petrolului transportat pe mare a scăzut rapid.

Factori de risc majori

Există trei factori care împing lumea spre marginea prăpastiei: epuizarea stocurilor de petrol disponibile, reducerea producției de combustibil de către rafinării și cererea artificială ridicată, în special în Europa. Un eveniment major este necesar pentru a reechilibra piețele energetice.

Motivul pentru care cel mai mare șoc al aprovizionării din istoria comerțului cu petrol nu a dus la panică globală este că, înainte de începerea conflictului, o cantitate semnificativă de petrol era deja în tranzit pe mare. În momentul în care navele militare americane s-au îndreptat spre Golful Persic, exporturile din regiune au crescut. Acum, acele stocuri de petrol transportate pe mare s-au epuizat, iar Asia, care cumpără 80% din petrolul exportat de țările din Golful Persic, se află într-o situație extrem de precară.

Stocurile comerciale ale anumitor țări asiatice sunt aproape goale, Coreea de Sud fiind pe cale să își reducă rezervele strategice, iar Japonia ar putea rămâne fără țiței în luna mai. În perioada 19 martie – 19 aprilie, stocurile de țiței din Asia, în afară de China, au scăzut cu 67 de milioane de barili (sau 11%). Rafinăriile din Asia au fost nevoite să reducă producția cu peste 3 milioane de barili pe zi, iar aceste cifre ar putea crește semnificativ dacă Strâmtoarea Ormuz rămâne închisă.

Impactul asupra Europei și perspectivele viitoare

Europa a reușit, deocamdată, să evite o catastrofă alimentată de cererea ridicată pentru combustibil, dar aceasta nu va putea să mențină această situație pe termen lung. Din 27 de state membre ale UE, 16 folosesc fonduri publice sau reduc taxe pentru a proteja consumatorii de creșterea prețurilor. Rafinăriile europene au redus puțin producția, dar se confruntă cu provocări similare cu cele din Asia.

Chiar dacă Europa are suficiente rezerve de kerosen pentru 50 de zile, dacă Strâmtoarea Ormuz nu se va deschide până în iunie, aceste stocuri se vor diminua semnificativ. Situația va fi și mai gravă dacă Statele Unite vor decide să interzică exporturile de produse petroliere rafinate, ceea ce ar putea duce la o creștere și mai mare a prețurilor.

O pierdere cumulativă de 1,5 miliarde de barili de petrol din Golful Persic (5% din producția anuală globală) este aproape inevitabilă, iar dacă strâmtoarea nu se va deschide în viitorul apropiat, cifrele dezastrului ar putea fi de două ori mai mari. Ultima dată când cererea de petrol a scăzut cu 10% într-o perioadă scurtă a fost în timpul pandemiei de COVID-19, iar o criză similară se prefigurează dacă nu se iau măsuri imediate.