Focul interior: Secretele metabolismului și ale nutriției
Arderi lente, metabolism încet, arderi rapide, metabolism accelerat. Aceste termeni se referă la procesul metabolic din organism, care include totalitatea reacțiilor chimice ce au loc în celule, reacții ce necesită energie sau eliberează energie. Această energie este măsurată în kilocalorii (kcal), iar echilibrul dintre reacțiile care consumă energie și cele care eliberează energie este esențial pentru menținerea unui status optimal al condițiilor interne.
Celulele obțin energie prin ruperea legăturilor chimice din moleculele provenite din alimentație, precum glucoza, acizii grași, glicerolul și aminoacizii. Corpul poate, de asemenea, să degradeze structuri nefuncționale, extrăgând energia stocată în ele. Aceste reacții formează partea catabolică a metabolismului. Pe de altă parte, anabolismul reprezintă reacțiile prin care energia este utilizată pentru a crea molecule și structuri noi. Procesele anabolice sunt esențiale pentru creștere, dezvoltare, regenerare și apărare. Menținerea echilibrului între anabolism și catabolism este reglată de acțiunea mai multor hormoni.
Hormoni anabolizanţi şi catabolizanţi
Insulina este principalul hormon anabolizant, fiind eliberată de pancreas după fiecare masă, mai ales în prezența proteinelor și glucidelor simple. Creșterea glicemiei stimulează producția de insulină, care semnalizează celulelor să preia glucoza, acizii grași și aminoacizii din sânge, transformându-i în molecule complexe precum glicogen, trigliceride și proteine. Astfel, insulina contribuie la formarea depozitelor și la creșterea oaselor, mușchilor, pielii și țesutului adipos.
În contrast, hormoni precum glucagonul, adrenalina (epinefrina) și cortizolul acționează ca hormoni catabolizanți, determinând descompunerea trigliceridelor, glicogenului și proteinelor pentru obținerea de energie. De exemplu, după 4-6 ore de la ultima masă, când nivelul de glucoză din sânge scade, pancreasul produce glucagon, care determină ficatul și mușchii să degradeze glicogenul. Adrenalina, eliberată în timpul activității fizice, sprijină acest proces, provocând lipoliza, adică descompunerea depozitelor de grăsime. Cortizolul, eliberat ca răspuns la stres sau leziuni, acționează asupra glicogenului, grăsimilor și proteinelor, generând degradarea acestora.
În contextul modern, cortizolul poate avea efecte negative asupra sănătății. Deși ancestral el asigura energie în situații de stres, astăzi, majoritatea stresului este de natură emoțională. Energia obținută din acțiunea cortizolului nu este utilizată eficient, ceea ce poate duce la formarea depozitelor de grăsime abdominală, intoleranță la glucoză și rezistență la insulină, condiții asociate cu diabetul zaharat de tip II și boli cardiovasculare.
Ce se întâmplă în organism după ce mâncăm
După câteva ore de la masă, mâncarea este digerată, iar nutrienții traversează peretele intestinal. Dacă alimentația a fost săracă în carbohidrați, celulele vor utiliza acizii grași sau aminoacizii pentru energie. În caz contrar, glucoza este combustibilul preferat, datorită vitezei cu care eliberează energie. Dacă nevoile energetice sunt reduse, glucoza neutilizată este stocată sub formă de glicogen și trigliceride.
Aminoacizii au parte de un tratament similar: o parte sunt utilizați în sinteza proteinelor, iar restul sunt dezaminați. Acest proces are loc în ficat, unde gruparea amino este înlăturată, iar scheletul de carbon rezultat este convertit în acizi grași, în timp ce azotul este transformat în uree pentru a fi eliminat prin urină.
După aproximativ trei ore de la masă, organismul intră într-o fază catabolică, asigurându-se necesarul de energie din depozitele existente. Dacă se întârzie următoarea masă, metabolismul se adaptează la o stare de supraviețuire, prioritizând furnizarea de energie celulelor și menținerea glicemiei. Organismul își reduce temperatura, rata metabolică și activitatea fizică voluntară, iar celulele încep să utilizeze acizii grași ca sursă de energie. Chiar și creierul poate folosi grăsimile, sub formă de cetone, ca sursă de combustibil.
Cu toate acestea, creierul nu poate funcționa exclusiv pe bază de cetone, iar anumite celule, cum ar fi hematiile și cele ale cristalinului, depind de glucoză. Prin urmare, în absența alimentelor, ficatul va utiliza glicerolul din grăsimi pentru a produce glucoză și va iniția gluconeogeneza, un proces în care aminoacizii sunt transformați în glucoză.
